Eu pe câți îi iubesc, spune Domnul, îi mustru și îi pedepsesc (Apocalipsa 3, 19). Toți cei ce s-au apropiat de Domnul și au devenit ai Lui au ajuns la asta prin multe necazuri, precum dă mărturie Sfânta Scriptură. Apostolul Pavel propovăduia ca pe o dogmă faptul că, prin multe necazuri se cuvine nouă să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu (Fapte 14, 22). Dimpotrivă, cei străini de necazuri sunt uitați de Dumnezeu. Așadar, nu vă descurajați în necazurile dumneavoastră, ci mulțumiți pentru ele lui Dumnezeu ca pentru o mare binefacere și bizuiți-vă pe sfânta Lui voie și pe sfânta Lui purtare de grijă. Și citiți Evanghelia, ca să învățați din ea că cel ce nu-și poartă Crucea nu poate fi ucenic al lui Hristos!

Ce s-ar fi întâmplat cu dumneavoastră dacă Dumnezeu nu v-ar fi dat prin necazuri învățătură? Ați fi jertfit deșertăciunii tot timpul și toate capacitățile dumneavoastră, și ați fi intrat în veșnicie nevrednică de vreo răsplată, ci, dimpotrivă, vrednică de pedeapsă deplină pentru nesocotirea lui Hristos, Mântuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a adus pe Sine ca jertfă pentru dumneavoastră ca și dumneavoastră să vă aduceți Lui ca jertfă duhovnicească, pentru propriul dumneavoastră bine. Nu este de ajuns să fim buni după fire: trebuie să fim buni după Evanghelie. Binele firesc contrazice adeseori binele evanghelic, deoarece firea noastră nu se află în curăția sa cea dintru început, ci în starea de cădere, în care binele este amestecat în noi cu răul. Ca atare, binele acesta, dacă nu este îndreptat și curățit prin Evanghelie, nu este bun de nimic în sine și este nevrednic de Dumnezeu! Hristos să fie cu dumneavoastră! El să vă întărească atât sufletul, cât și trupul! El să vă rânduiască spre bine toate legăturile, atât vremelnice, cât și veșnice!

(Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu, Editura Sophia, 2012, pp. 227-228)