Hristos a înviat!

Suntem plini de bucurie, pentru faptul că, o dovadă că Hristos a înviat este aceea că astăzi, eu și tu, noi și voi, cler și popor, suntem în biserica lui Dumnezeu. Dacă nu ar fi înviat din morți, venirea noastră ar fi fost una zadarnică, întocmai cum spune Sfântul Apostol Pavel: „și dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră” (I Corinteni 15, 14).

Una dintre modalitățile prin care Hristos ne vorbește și nouă astăzi, și o va face până la sfârșitul veacurilor, după două mii de ani, este Sfânta Scriptură. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie Înviere pentru toți creștinii de pretutindeni.

Sărbătoarea Învierii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos este de departe cel mai important eveniment din istoria omenirii pentru că Fiul lui Dumnezeu, cel vândut și trădat, batjocorit și răstignit, a coborât până în întunericul iadului și a înviat din propria moarte. El este viu pentru că a murit pe lemnul Crucii pentru izbăvirea din osânda păcatului neascultării protopărinților Adam și Eva.

Romanul „Ion” al lui Liviu Rebreanu, în alcătuirea sa, descrie o cruce: „la marginea satului te întâmpină din stânga o cruce strâmbă pe care e răstignit un Hristos cu fața spălăcită de ploi și cu o cununiță de flori veștede agățată de picioare. Suflă o adiere ușoară, și Hristos își tremură jalnic trupul de tinichea ruginită pe lemnul mâncat de carii și înnegrit de vremuri”. Poate că este o descriere tristă! Ce poate însemna aceasta? Că Sfânta Cruce, care se întâlnește aproape în fiecare localitate la intrare și (sau) la ieșire, străjuiește și apără comunitatea, fiind simbolul cel mai universal dintre toate cele existente. De-a lungul istoriei, credința strămoșilor noștri în Înviere a fost una primordială iar noi, ca și Apostolii, suntem „martori” ai acestei Învieri dumnezeiești!

Hristos a înviat pentru a da viață tuturor, El Însuși fiind Viața vieții noastre! Dar suntem oare vii, din punct de vedere spiritual? Avem o credință lucrătoare? Lumina Învierii luminează cu strălucire înlăuntrul ființei noastre? Sunt întrebări la care fiecare creștin ar trebui să mediteze pentru a-și pune ordine în viață, și, de ce nu, un început bun.

Hristos, Mântuitorul și Răscumpărătorul nostru nu a înviat ca să fie uitat, ci ca să fie așteptat; nu mai trebuie să privim cu tristețe la mormânt, ci să ne uităm la cer, nu înspre moarte, ci spre Viață, de unde vine luminarea, ajutorul și binecuvântarea lui Dumnezeu!