De câte ori ţi-am spus cum să procedezi, şi tu parcă tot n-ai şti? Nu, copilă, tu le ştii pe toate, şi din cuvântul nostru, şi din propria experienţă; dar nu te lasă inima să faci cum ar trebui. Vrei libertate în distracţii, pentru a fi ca ceilalţi. Dar azi, „ca ceilalţi” înseamnă a fi după duhul lumii acesteia, iar nu după Dumnezeu. A fi ca ceilalţi îţi aduce o boală înfricoşătoare în viitor şi o nenorocire, pe care nu o vei putea ocoli.

Hai să vorbim de problemele tale sentimentale. Oare e greu ca, dintru început, atunci când ispita abia se naşte, să o îndepărtezi? Însă tu laşi simţurile să se adâncească în păcat, după care urmează lacrimi şi dezamăgire. Spun şi nu greşesc: în timpul de faţă tinerii nu ştiu să fie prieteni. Prietenia nu reuşeşte să se coacă, deoarece totul este sfâşiat de intimitate, după care nu este nici prietenie şi nici dragoste.

Mai departe, urmează iadul. Iadul pervesiunilor, al vieţii călcate în picioare. Bine ar fi dacă iadul acesta ar afecta numai o viaţă, dar la baza unui asemenea viitor stau sicriaşele pruncilor. Iată, aceasta este tot ce am vrut să-ţi spun.

Domnul nu face greşeli, iar dacă omul Îi este credincios, atunci această credinţă îi e răsplătită cu fericirea de a trăi cu suflet limpede şi cu o conştiinţă împăcată. Iar tu să alegi. Căci alegerea trebuie să o facă fiecare om în parte

(Arhimandritul Ioan Krestiankin, Povăţuiri pe drumul Crucii, Editura de Suflet, Bucureşti, 2013, pp. 170-171)