Odinioară oamenii aveau scumpătate în viaţa lor, sinceritate, cinste etc., iar lucrurile materiale erau atunci ieftine. Acum, din păcate, în anii noştri a fugit de la noi, oamenii, scumpătatea şi s-au scumpit lucrurile materiale.

Mai înainte, la fiecare lucrare a lor, creştinii îşi făceau mai întâi semnul Crucii, iar pentru problemele serioase făceau multă rugăciune. În epoca noastră, din păcate, cei mai mulţi dintre noi nu numai că nu ne rugăm pentru problemele serioase, dar nici măcar nu ne gândim la ele, şi astfel plătesc şi ceilalţi necugetările noastre.

Orice gând bun care vine în mintea omenească este de sus, de la Dumnezeu. Numai ceea ce coboară din nasul nostru atunci când avem guturai ne aparţine.

Fie oglindă, fie capac de conservă de ar fi cineva, nu străluceşte dacă nu cad razele de soare pe el.

Nu vă mâhniţi dacă aveţi slăbiciuni moştenite, nici nu vă umflaţi în pene pentru virtuţile moştenite, deoarece Dumnezeu va lua în considerare doar lucrarea pe care omul o va săvârşi asupra omului său celui vechi.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Părinţi Aghioriţi. Flori din Grădina Maicii Domnului, Editura Evanghelismos, 2004, pp. 172-173)