Vine aici la mine unul, un viteaz şi zice:

- Părinte, să-mi dai voie să citesc Molitfele Sfântului Vasile cel Mare!

- Măi, nu le citi, că te duc dracii pe sus de-aici! Tu eşti de citit Molitfele Sfântului Vasile?

El de-abia a venit la mănăstire, şi să-i dau voie să citească Molitfele Sfântului Vasile, că el are ciudă pe draci.

- Vai de capul tău! Câtă ciudă are dracul pe tine şi cât vrea să râdă el de tine!

S-a dus la Sfântul Varsanufie cel Mare, marele stareţ al Palestinei, un călugăr şi i-a zis: „Îmi dai voie să blestem pe draci şi să citesc Molitfele Sfântului Vasile?”. „Nu-i blestema, că mare batjocură ai să iei de la dânşii! Smereşte-te şi zi iartă-mă, la toţi”. Aşa-i biruieşti pe demoni. Că diavolul toate le face, numai „iartă-mă” nu zice, căci a căzut din mândrie.

Diavolul posteşte, că nu mănâncă niciodată; el trăieşte în feciorie, că nu se însoară, nu se mărită; el priveghează. Doarme el vreodată? Tu faci treabă, dar el stă degeaba? Nu poate sta. Tu crezi că pe diavol îl întreci la fugă, dacă ai fugi tu? El într-o clipă e la marginea pământului. Numai cu una îl întreci tu pe el; dacă ai socoti că: „eu sunt praf şi cenuşă, şi sunt păcătos, şi nu pot nimica, şi nu sunt nevrednic să trăiesc pe pământ”. Numai de smerenie se teme diavolul. De alta nu se teme el; poţi să fi tu nevoitor cât este lumea. Dacă nu ştii să ceri iertare, eşti batjocorit de ei; eşti măturoiul dracilor.

(Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie. O sinteză a gândirii Părintelui Cleopa în 1670 de capete, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 167)