Evanghelia de astăzi ne înfăţişează faptul că Mântuitorul vrea să arate ucenicilor că poate găsi între păgâni oameni foarte credincioşi şi tocmai acolo unde nu te aştepţi. De asemenea, Iisus Hristos întăreşte ideea că mântuirea se adresează tuturor popoarelor.

Din cauză că evreii cărora Mântuitorul le predica Evanghelia mântuirii erau reticenţi sau chiar ostili, Iisus Domnul a mers în părţile Tirului şi ale Sidonului ca să arate ucenicilor că poate exista credinţă printre păgâni. Iar această ieşire a Lui din hotarele Ţării Sfinte prefigurează şi faptul că Evanghelia va fi propovăduită la toate popoarele, pentru că El a venit pentru mântuirea tuturor popoarelor începând cu poporul ales, adică poporul lui Israel.

Înţelepciunea lui Iisus şi atitudinea Sa misionară se văd prin faptul că El nu răspunde imediat cererii femeii cananeence şi face acest lucru nu pentru că o dispreţuieşte. Potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur, Mântuitorul o lasă pe această femeie să stăruie în rugăciunea ei pentru a arăta ucenicilor ce calităţi mari are această femeie păgână şi anume, să le arate că ea are credinţă vie, smerenie adâncă şi rugăciune stăruitoare.

Credinţa vie se arată totdeauna prin stăruinţa în rugăciune. Dacă Dumnezeu nu răspunde imediat la rugăciunea noastră şi tace nu înseamnă că este indiferent. El nu răspunde imediat ca noi să creştem în duhul rugăciunii şi să stăruim, pentru că darurile primite de la el (cum sunt viaţa, sănătatea şi vindecarea) sunt daruri scumpe şi darurile scumpe se obţin cu osteneală. Dumnezeu doar amână răspunsul, nu-l refuză. El nu răspunde imediat nici când este solicitat de ucenicii Săi ca să arate cât de adâncă este smerenia şi cât de vie este credinţa acestei femei cananeence.

Tot de la această femeie noi învăţăm cum să ne rugăm. De la ea a învăţat Biserica faptul că cea mai concentrată rugăciune este Miluieşte-mă Doamne sau Doamne miluieşte. Prin această rugăciune este concentrată cererea cea mai importantă, pentru că mila lui Dumnezeu este iubirea lui milostivă, sfinţitoare şi dătătoare de bucurie. Din această rugăciune învăţăm şi noi că atunci când avem lucruri mari de rezolvat nu trebuie să înmulţim rugăciunea prin cuvinte multe, ci s-o intensificăm, s-o facem fierbinte şi să strigăm din adâncul sufletului cu toată puterea noastră duhovnicească şi să spunem «Doamne miluieşte-mă».

De asemenea, mai învăţăm de la această femeie care a devenit dascăl al pocăinţei, formula de rugăciune Doamne ajută-mă. Prin această formulă se vede deodată recunoaşterea limitelor puterii omeneşti în faţa unei situaţii dificile.

Prin rugăciunea femeii cananeence din Evanghelia de astăzi, vedem o prefigurare a rugăciunii Bisericii lui Hristos pentru toţi oamenii aflaţi în boală şi în nevoi. Biserica nu se roagă doar pentru sine, ci pentru pacea a toată lumea, pentru cei bolnavi etc. Biserica invocă harul sau ajutorul lui Dumnezeu pentru întreaga lume, deoarece lumea a fost creată şi există prin mila sau iubirea milostivă a lui Dumnezeu.

Ce trebuie să mai reţinem din Evanghelia de astăzi este faptul că fiecare om care se apropie de Iisus Hristos în stare de credinţă vie, smerenie adâncă şi rugăciune stăruitoare va fi ascultat de El, mai ales când acesta se roagă pentru cei care nu se mai pot ruga pentru ei înşişi.

(Fragment din predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, rostită în data de 29 ianuarie - Duminica a XVII-a după Rusalii)

Sursa: basilica.ro