– Ce se întâmplă, e o slujbă mai specială astăzi?, m-a întrebat o doamnă. 

– Da!, i-am răspuns cu bucurie. Este ziua Sfântului Iosif cel Milostiv! E Mitropolitul…

Voiam să-i explic, dar m-a întrerupt.

– Îl cunosc pe Sfântul Iosif! Doamne, nu am realizat ce zi este… Am venit întâmplător la Catedrală!

– Bine că ați venit!

Am zâmbit. Și m-am bucurat de bucuria doamnei care, fie vorba între noi, nu tocmai întâmplător se afla alături de mine și, mai ales, alături de Sfântul Iosif cel Milostiv la Catedrala Mitropolitană din Iași. Cum spune un acatist drag mie, Doamne, „Slavă Ţie pentru minunatele potriviri de întâmplări pe care le-a rânduit pronia Ta!”.

Slavă lui Dumnezeu dădeau și ierarhii și preoții aflați de-o parte și de alta a Prutului care slujeau astăzi împreună. Slujeau în cinstea Sfântului care s-a născut în Basarabia și care a venit din copilărie în Țara-Mamă. Slujeau în cinstea celui care atât de mult a iubit România și Casa lui Dumnezeu! Slujeau în cinstea copilului care a văzut cum se pune piatra de temelie a Catedralei din Iași în vremea Mitropolitului Veniamin Costachi – și căruia, 50 de ani mai târziu, i-a revenit misiunea de a reface aproape din temelii proiectul Catedralei și de a ne dărui nouă bucuria și binecuvântarea de a avea o asemenea bijuterie! O bijuterie din punct de vedere arhitectural, dar mai ales duhovnicesc. 

Sfântul Iosif este cel care a alergat desculț spre Mănăstirea Trei Ierarhi, când a aflat că moaștele Sfintei Parascheva sunt înconjurate de foc. E cel care a plâns cu lacrimi de bucurie când, deși în incendiu arseseră lemnul și metalul din jur, moaștele Cuvioasei și inclusiv cele două sigilii de ceară care-i pecetluiesc veșmântul au rămas intacte! El a adus la Catedrala Mitropolitană icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, dar și moaștele Sfintei Parascheva. El a dorit să fie înmormântat în afara Catedralei, perete în perete cu moaștele Sfintei Parascheva. La umbra Sfintei Parascheva.

La mormânt și astăzi ardeau candele multe – și-n fiecare zi e neîncetată lumină aici. Căci oamenii care l-au iubit pe cel pe care-l numeau „Bunicuțul” și „Sfântul” chiar de dinainte ca acestuia să-i apară numele în calendar nu uită că aici l-au cunoscut prima dată. Aici s-au oprit, aici s-au rugat, aici s-au simțit ascultați, aici li s-au împlinit rugăciunile.

Din 2018, Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv a fost mutat și mai aproape de Cuvioasa, căci sfintele sale moaște și icoana lui o străjuiesc astăzi și, oricine vrea să i se închine ei trece, mai întâi, pe la el. Ce frumos lucrează Dumnezeu!

Sunt momente în care anii nu mai contează. Distanța dintre timpul în care au trăit Sfânta Parascheva și Sfântul Iosif nu mai există. Nici distanța dintre timpul lor și timpul nostru. Cu toții suntem împreună. În prezent și în Veșnicie. Ce binecuvântare!

Parcă mai ieri ne rugam încă pentru sufletul Mitropolitului Iosif Naniescu. Țin minte cum, la 26 ianuarie 2015, în timp ce i se cânta „Veșnica pomenire”, o lumină albă și plină a pătruns în toată catedrala aflată pe atunci în renovare, cu ferestrele acoperite de plase groase, verzi, de protecție. Și, totuși, lumina aceea era cât se poate de reală, fascinantă, parcă îmbrățișându-ne! Țin minte cât de mult ne doream să-l știm pe Sfântul… „sfânt cu acte în regulă”. Și ce frumos ne-a învățat el smerenia, ascultarea, răbdarea. 

Astăzi ne rugăm Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv. Astăzi mai multă lume îl cunoaște, îl descoperă, îl iubește. Astăzi mai recunoscători îi suntem pentru tot ceea ce a făcut în vremuri grele pentru Țară și pentru Biserică. Astăzi nu-i mai spunem „Bunicuțul”, dar suntem toți ca niște copii de fericiți, simțind iubirea și binecuvântarea lui. Slavă Ție, Doamne, pentru darurile minunate pe care ni le faci prin sfinții Tăi!

Vezi și galeria foto de astăzi:

* Prăznuirea Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv la Catedrala Mitropolitană din Iași – 2024