O carte despre Teologia Prezenței lui Hristos în viețile noastre

O lecție minunată de dogmatică și trăire în Hristos a tainei Ortodoxiei. Nimic forțat, nimic altfel decât în naturalul trăirii în smerenie a dragostei lui Dumnezeu. O carte cât o școală de teologie.

Pentru aceia care cunosc bucuria teologhisirii întru care s-a nevoit Sfântul Siluan Athonitul, cel care a „născut” în Hristos pe Sfântul Sofronie de la Essex, cel care a născut întregul filon de mărturisire al ucenicilor săi – dintre care pentru noi, românii, Părintele Rafail Noica a purtat până în inima Ortodoxiei românești o întreagă teologie adumbrită luminos de cultura Duhului – nici un rând din cartea Părintelui Arhimandrit Zaharia Zaharou, Pecetea prezenței lui Hristos în inima omului (Ed. Basilica, București, 2020, 288 pg.) nu este surprinzător. Este însăși vocația sa, admirabila sa vocație, de a ni-l aduce aproape pe Hristos Dumnezeu după darul Avvei Sofronie. Cu gingășie, tandrețe duhovnicească, fără nimic alta decât o inimă lărgită să-l cuprindă pe Dumnezeul a toate.

Tradusă din greacă de inimoasele maici Tecla și Porfiria, viețuitoare la Mănăstirea Essex, mărturie a uceniciei bucuroase la izvoarele de Har ale Părintelui Sofronie, cartea entuziasmează și cheamă la profundă meditare. Cât de frumos consemnează aceasta Prologul volumului: „Vreme de mulți ani ne-am desfătat de bucuria și mângâierea cuvântului lui Dumnezeu care se revărsa din gura iubitului nostru Părinte întru Domnul, Starețul Sofronie, care a fost mai presus de toate omul cuvântului lui Dumnezeu. Acum asemenea celor datornici cu zece mii de talanți (cf. Matei 18.24) ne simțim obligați să le împărtășim și semenilor noștri să fie numai câteva fărâme din îmbelșugata hrană duhovnicească de care am avut parte atunci când Părintele se afla în mijlocul nostru. Trăind alături de el, ne-am dat seama că inima Părintelui era întru totul robită de cunoașterea Persoanei lui Hristos. Cuvântul lui era întotdeauna plin de înțelepciunea și puterea care izvorăsc din taina și pilda de viață a Mântuitorului. Cuvântul pe care îl rostea era plin de dulceață și ne împărtășea o teamă sfântă și o însuflare, care se însoțeau de o puternică mângâiere a duhului. Ori de câte ori îl ascultam, în inima și în mintea noastră răsunau cu teamă și cutremur cuvintele Prorocului Amos: „Dacă leul mugește, cine nu se va înfricoșa? Și dacă Domnul grăiește, cine nu va proroci? (Amos 3.8)” (p. 5).

Veți citi cumpătarea unui text cu gust patristic: I. Vederea DuhovniceascăLegăturile personale dintre oameni în lumina legăturii lor cu Dumnezeu (p. 9- 18); Akedia lumii și râvna fiilor lui Dumnezeu (pp. 19- 31); Tainele Bisericii- mijloc de zidire a templului lui Dumnezeu în noi (pp. 32- 39); Cuvinte „grele” în învățătura Sfântului Siluan și a Părintelui Sofronie (pp. 40- 55); Aspecte fundamentale ale vieții duhovnicești. Omul ca templu nefăcut de mâini omenești (pp. 56-65); Îndoita vedere a vieții duhovnicești (pp. 66- 71). II. Cuvântul lui Dumnezeu și slujirea dumnezeiascăPredica creștină (pp. 75- 78); Slujirea Dumnezeiască (pp. 79- 82); Cum să împărtășim tinerilor dragostea pentru slujirea dumnezeiască (pp. 83- 86); Râvna pentru slujirea dumnezeiască (pp. 87- 92); Căile prin care dobândim Harul lui Dumnezeu. De la pocăință la aducerea de mulțumire (pp. 93-96), Slujirea și trăirea vrednică a Sfintei Liturghii (pp. 97- 111); III. Darul PreoțieiDarul mai presus de fire al Preoției (pp. 115- 122); Viața prorocească- mărturie adevărului în Biserică (pp. 123-137); Mulțumirea și recunoștința (pp. 138- 144); Însuflarea dumnezeiască (pp. 145- 151); IV. Calea Monahală – Calea ascultării (pp. 155- 171); Nevoința creștină (pp. 172-179); Viețuind „afară din tabără” lumii acesteia (pp. 180- 188); Smerenia Harică (pp. 189- 197); Mănăstirea – Lăcaș al aducerii de mulțumire Domnului (pp. 198- 210); Duhul vieții de obște (pp. 211-219); Taina Isihiei- „Opriți-vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu” (pp. 220- 230); V. Lepădarea ÎnțelepciuniiCum să îndurăm suferințele în chip vrednic de Dumnezeu (pp. 233-242); Caracterul Paradoxal al Evangheliei (pp. 243-257); Fericirile- trepte ale căii pogorâtoare a lui Hristos (pp. 258- 271); Crucea lui Hristos, îndreptățirea omului și a lui Dumnezeu (pp. 272-282) și Epilog (pp. 283- 286).

O lecție minunată de dogmatică și trăire în Hristos a tainei Ortodoxiei. Nimic forțat, nimic altfel decât în naturalul trăirii în smerenie a dragostei lui Dumnezeu. O carte cât o școală de teologie.

 

Sursa: tribuna.ro

De la același autor

Ultimele din categorie