Una din cele mai înverşunate bătălii din veacurile Moldovei, pe care Sfântul Voievod Ştefan cel Mare a purtat-o cu turcii, s-a desfăşurat pe meleagurile aşezării Războieni – Valea Albă (astăzi în județul Neamț), la 26 iulie 1476. Pe locul unde Ştefan îşi croise drum printre năvălitori, s-a ridicat o movilă de oseminte ale celor căzuţi, care au fost puse într-o groapă comună. De aici vine denumirea localităţii Războieni.

Despre ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 538 de ani la Războieni, literatura de specialitate ne oferă numeroase informații. S-a împământenit ideea că la Valea Albă – Războieni, Ştefan cel Mare şi Sfânt a fost biruit de turci, care răscumpărau astfel pierderile umane şi materiale de la Podu Înalt (Vaslui, 10 ianuarie 1475).

Ştefan cel Mare nu a fost înfrânt la Războieni

Totuși, dacă cercetăm desfășurarea faptelor în mai multe surse, vom vedea că acest lucru s-a întâmplat pentru că istoricii vremii, îndeobște cronicarii, precum şi ulterioarele lucrări istorice au luat mai mult în considerare „Letopiseţul de la Bistriţa” și pisania bisericii de la Războieni.

Însă interpretările actuale ale inscripţiilor şi pisaniilor și noile descoperiri arheologice ne descoperă acel iulie al anului 1476 într-o nouă lumină și ne spun că Ştefan cel Mare nu a fost înfrânt la Războieni.

Surse:   „Istoria Românilor”, Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu, Editura științifică și enciclopedică, București, 1976; „Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor”, George Marcu (coord.), Editura Meronia, Bucureşti, 2011

*** Din aceeași serie, puteți citi și:

- Bătălia de la Războieni într-o lumină nouă (II)

- A pierde o bătălie nu înseamnă a pierde războiul (III)

- Bătălia de la Războinei – dovadă a jertfei și a dragostei de libertate (IV)