Câtă măreţie are dumnezeiasca Liturghie! Atunci când Dumnezeu Îşi îndreaptă privirea spre smeritul Său preot, cât de puternic simte el măreţia Liturghiei! Cât bine primesc cei pomeniţi! Cât de mult îl cinsteşte Dumnezeu pe om prin pogorârea dimpreună cu cetele îngereşti în timpul fiecărei Liturghii şi hrănindu-l pe acesta cu prea Sfântul Său Trup şi Sânge! Totul ne-a fost dăruit.

Ce lucru, trupesc sau duhovnicesc, stricăcios sau nestricăcios, ne lipseşte?

Nimic. Dacă El ne dăruieşte Trupul şi Sângele Său îndumnezeite în fiecare zi, ce poate fi mai măreţ decât aceasta? Nimic, desigur. În ce taine ne învredniceşte Dumnezeu să slujim, deşi suntem făcuţi din ţărână! O, dragoste cerească, de nepreţuit! O picătură de dragoste dumnezeiască întrece toată dragoste lumească, fizică de sub soare.

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 372)