Răcisem urât. Ca de obicei, totul a debutat cu o durere de gât şi cu nasul care curgea. Apoi, virusul a început să coboare la bronhii şi în piept, fapt care provoacă o tuse umedă. În mod obişnuit, în astfel de situaţie se prescrie o săptămână sau două de repaus la pat.

În acest context deloc plăcut, am realizat că am la îndemână nişte mir de la moaştele Părintelui Ambrozie. Era un dar de la un călugăr, novice la mănăstirea Kazan, din pelerinajul lui la Optina.

Am citit rugăciunile de seară şi m-am rugat Părintelui Ambrozie. Am dat apoi cu mir pe gâtul şi pe pieptul care mă dureau.

Dimineaţă nu mai resimţeam nici cea mai mică jenă!

Slavă lui Dumnezeu pentru sfinţii Lui! Cuvioase Părinte Ambrozie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

(Igor K.)