În anii din urmă, am avut prilejul să cunosc pe un frate care venea din Grecia pentru închinare și care avea idei greșite asupra clericilor și Tainelor bisericești. Întrebându-l eu dacă nu rămâne la vreo mănăstire din Palestina, el mi-a răspuns: „Părinte, eu n-am venit la Sfintele Locuri pentru călugărie, ci am venit ca să mă ușurez de păcate”.

„Ei bine (i-am zis eu), dar ca să te ușurezi de păcate, ai nevoie de pocăință și pentru asta nu este loc mai potrivit decât mănăstirea”.

Atunci el mi-a zis cam răstit: „A fost odată mănăstirea mănăstire și preoția preoție, dar astăzi nu mai este. S-a depărtat darul și nu mai lucrează prin slujitorii de azi. Biserica s-a șters de pe pământ”. Din vorbele acestea am înțeles că bietul închinător era ori deznădăjduit, ori rătăcit de credință. Am rămas pe gânduri câteva minute, apoi am zis: „Dacă nu mai lucrează darul prin slujitorii Sfântului Altar, atunci nu mai este Biserica creștină pentru care Domnul Și-a vărsat sângele, fagăduindu-ne că va fi cu ea până la sfârșitul veacului. Căci zice la Sfânta Evanghelie: «Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul veacului. Amin» (vezi sfârșitul Evangheliei de la Matei).

Iar în Cartea cea către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel scrie cum a iubit Hristos Biserica: «Și S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească... ca s-o înfățișeze Sieși și Biserică slăvită, ne-având pată sau vătămare... ci ca să fie sfântă și fără prihană» (Efeseni 5, 27)”.

Atunci fratele a oftat, zicând: „Eu, părinte, să-ți spun adevărat că mi-am pierdut orice încredere în preoții și arhiereii de azi. Pentru asta mă silesc să vin în fiecare an la Sfintele Locuri să mă botez în apa Iordanului și să primesc Sfânta Lumină, spre iertarea păcatelor mele”.

„Foarte bine faci (i-am zis eu), însă Botezul la Iordan îl săvârșești singur?”. „Singur, cu sfinții îngeri”, mi-a răspuns el. „Și ești încredințat că primești iertarea păcatelor prin asemenea botez, care se repetă în fiecare an?” (l-am întrebat eu). „Mai poate fi îndoială pentru aceasta? (îmi zice dânsul), dacă nici apa Iordanului nu ne curăță de păcate, atunci cine să ne mai curețe?”. Aceste vorbe ale bietului închinător mi-au umplut inima de durere și văzând prostimea lui, precum și primejdia sufletească în care se afla, am căutat să-l lămuresc ce înseamnă Taina Botezului și cum trebuie sfințită după sfintele Canoane. Iată cum se înșală bieții creștini, care nu au mărturisire și nu cunosc Sfintele Scripturi. Domnul n-a poruncit la nimeni să se boteze singur, după cum nici El nu s-a botezat singur pe Sine, ci a chemat pe Sfântul Ioan Botezătorul să-i slujească la Botez. Taina Sfântului Botez se săvârșește numai o singură dată în viață și anume se face aceasta de către slujitorii Bisericii, căci zice Domnul la Sfânta Evanghelie către Sfinții Apostoli (precum și pentru urmașii lor care sunt arhierei și preoți): „Mergeți dară să învățați toate popoarele, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sf. Duh... și iată, Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul veacului. Amin” (Matei 28, 19).

(Sfântul Ioan Iacob de la Neamț - Hozevitul, Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine... Opere complete, Editura Doxologia, Iași, 2010, pp. 379-380)