Mă numesc Mircea Cojocaru şi am 64 de ani. Acum opt ani am început să mă simt rău şi am fost la diverşi specialişti, pentru a-mi pune un diagnostic. Am fost în Botoşani, Cluj, Deva şi Iaşi. Toţi mi-au pus acelaşi diagnostic: sclerotermie, cancer pulmonar, probleme grave cu inima şi multe altele. Am urmat diverse tratamente timp de şapte ani, fără niciun rezultat, dar care în schimb mi-au slăbit orga­nismul foarte mult.

Medicul din Cluj mi-a spus că nu ar ce să îmi facă şi m-a trimis acasă. Eram deznădajduit şi îmi pierdusem orice speranţă. Fiind într-o stare disperată, o cumnată de-a mea mi-a vorbit despre minunile Sfântului Nectarie, dându-mi şi o carte despre viaţa lui. Am început astfel să citesc acatistul sfântului şi să mă miruiesc cu ulei de la candela lui. M-am rugat cu toate puterile mele să mă vindece. În tot acest timp, am simţit prezenţa sfântului lângă mine. Spaima îmi disparuse şi încetul cu încetul au început să se atenu­eze şi acele dureri de la articulaţiile mâinilor, pe care aproape că nu le mai puteam mişca. Simt, de asemenea că Sfântul Nectarie, în marea lui bunătate, mi-a îndrumat paşii către un medic din Iaşi pentru a mă vindeca şi a-mi reda încrederea pe care o pierdusem.

M-am internat în spital şi am urmat un tratament foarte puternic. În timp ce eram internat am auzit că în salonul de alături era internat şi părintele Iustin Pârvu. Am reuşit să mă strecor la el şi cu toată bucuria i-am cerut să mă binecuvânteze. Mi-a spus: „O să te faci bine, Cojocarule!”. Am plecat plin de încredere şi cu bucurie în suflet. Am urmat în continuare acest tratament putenic, cu ajutorul sfântului şi cu binecu­vântarea părintelui Iustin Pârvu.

Astăzi simt că am prins din nou puteri şi nu am cuvinte să îi mulţumesc Sfântului Nectarie pentru aju­torul dat. (Mircea Cojocaru)

(Sfântul Nectarie. Minuni în România, Editura Egumeniţa, pp. 129-130)