Un prim mijloc de educaţie, larg folosit, este exemplul, recomandat pentru creştinii de toate vârstele şi care se află la oricare dintre nivelurile de pregătire. Mântuitorul nostru Iisus Hristos a dat exemple din natura înconjurătoare, binecunoscute ascultătorilor Săi. Ierarhul se opreşte pe larg asupra exemplelor pe care le oferă Vechiul Testament: Noe, Moise, sau Sfinţii Apostoli și, mai ales, Sfântul Apostol Pavel.

Mijloacele de educare folosite de Sfântul Ioan Gură de Aur sunt dovada insistenţei şi a fermităţii sale dar și a interesului atât față de cele sfinte, cât și față de păstoriții săi. De exemplu, cu toții știm când facem o faptă imorală, deoarece binele și răul sunt valori puse de Dumnezeu în om. Acest sentiment uşurează mult munca dascălului creştin, deoarece el nu trebuie decât să lucreze cu ceea ce Dumnezeu a plantat în ființa omului. Insistenţa nu trebuie despărţită de răbdare, pe care ierarhul o aseamănă cu apa curată, turnată de medici peste rană.

Fermitatea presupune şi hotărârea cu care se cuvine să ne îndepărtăm de orice păcat, încă şi de cel mai mic, fiindcă de la unul neînsemnat se poate repede ajunge la păcate mai mari. Am putea spune că sfântul era blând cu alții, dar dur cu sine.

Un alt mijloc de educaţie întrebuinţat în omiliile hrisostomice este cel al mustrării, venită din partea dascălului, sau a păstorului de suflete. Mustrarea este dublată de asprime, atunci când Sfântul Părinte le vorbeşte celor care îi nesocoteau sfaturile, ba încă se simţeau plictisiţi, dar niciodată nu au rămas indiferenți sfaturilor și durității sale (spre exemplu, Împărăteasa Eudoxia).

Un ultim mijloc de educaţie pe care îl prezentăm este cel al învăţământului graduat. Sfântul Ioan Gură de Aur expune totul într-o ordine firească, ascendentă, pentru ca ascultătorii săi să aibă un simţitor folos duhovnicesc. Împotriva păcatelor se luptă treptat, începând cu lucrarea faptelor bune. Ideea de învăţământ graduat o vedem, de pildă, în metoda de terapie a patimii iubirii de arginţi, care începe cu înţelegerea nimicniciei lucrurilor omeneşti. Bogăţia este asemănată cu o slugă ce fuge şi este nerecunoscătoare, aducând mii de rele.