“Omul cel cu multe griji nu se poate face blând şi liniştit”
“Mintea tulburată (de griji) nu va scăpa de uitare şi înţelepciunea acesteia nu-i deschide uşa” (Filocalia vol. X, Cuvântul 5). Să fugim, deci, de grijile cele mincinoase ale acestui veac, ca să dobândim pacea inimii şi sfânta rugăciune care este mama tuturor faptelor bune.
- Unul din ucenici l-a întrebat într-o zi: Prea Cuvioase părinte, mă biruie patima mâniei şi smintesc pe fraţi. Ce să fac să am blândeţe?
- Sfântul Efrem Sirul spune: “Cu cel necredincios, când vrea să vină la credinţă, cu mare blândeţe să vorbeşti cu el, că chipul întoarcerii şi al dobândirii sufletelor este numai al blândeţii”. Iar Sfântul Grigorie Teologul spune: “Blândeţea călătoreşte între mânie şi nesimţire”. Deci, ca să dobândim darul blândeţii, să ne rugăm cu stăruinţă lui Dumnezeu, să citim învăţăturile Sfinţilor Părinţi şi să ţinem permanent calea de mijloc. Tot Sfântul Grigorie Teologul zice, în cuvintele cele iambiceşti:
“Mintea se înşeală şi adevărul se fură
De prea multă dragoste şi prea multă ură”.
Duhovnicul, mai ales, trebuie să ţină măsura blândeţii şi adevărului între dragoste şi mânie, adică între iertare şi canon. El trebuie să măsoare la spovedanie dragostea cu dreptatea, iar ura cu răbdare şi blândeţe.
- Cum poate omul să aibă mai multă linişte duhovnicească în viaţa aceasta trecătoare?
- Prin fuga de griji multe. Acest lucru ni-l arată nouă dumnezeiescul părinte Isaac Sirul, care zice: “Omul cel cu multe griji nu se poate face blând şi liniştit”. Şi iarăşi: “Mintea tulburată (de griji) nu va scăpa de uitare şi înţelepciunea acesteia nu-i deschide uşa” (Filocalia vol. X, Cuvântul 5). Să fugim, deci, de grijile cele mincinoase ale acestui veac, ca să dobândim pacea inimii şi sfânta rugăciune care este mama tuturor faptelor bune.
Arhim. Cleopa Ilie, Arhim. Ioanichie Bălan, Lumina şi faptele credinţei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, 1994, pp. 188-189)