Libertatea noastră caută cu adevărat ceea ce o sporește și, prin urmare, dorește ceea ce dorește și Dumnezeu pentru noi. Atunci omul unește în el voia lui Dumnezeu cu voia sa, nu în chip înrobitor, ci din iubire, armonizând voia lui cu voia lui Dumnezeu la nivelul deplinei libertăți. Ceea ce cere Dumnezeu de la om este tot ceea ce-l ajută să se dezvolte și să se întregească ca persoană. Să valorifice toate puterile și însușirile cu care l-a înzestrat. Și omul cu adevărat liber răspunde: „Facă-se voia Ta, Doamne!”.

Desigur, această alegere corectă care duce la identificarea voii noastre cu voia lui Dumnezeu nu este ceva statornic, nu e o alegere pe care omul o hotărăște o dată pentru întreaga lui viață. Este o strădanie chinuitoare și grea a voinței omului împotriva celor de jos, a celor inferioare, împotriva celor trupești și egoiste. Mare putere este voia liberă a omului, dar și o cursă uriașă. Puterea o dă Dumnezeu, iar cursa o întinde diavolul.

(Aleka Ritsou, Maxim Mărturisitor și sfânt, traducere din limba greacă de Cristian Spătărelu, Editura Egumenița, Galați, 2015, p. 83)