Aspecte introductive

Despre orbi tămăduiți și modul în care Mântuitorul lucrează spre a le reda vederea se vorbește destul de des în Evanghelii. Poate pentru a arăta cum faptul de a-Ți dori să Îl privești pe El aduce cu sine profunzimi nebănuite ale acestui simț. Or, poate, doar pentru a arăta că Fiul lui Dumnezeu e capabil să restituie oamenilor simțurile în deplinătatea lor, cine știe? Un astfel de exemplu îl reprezintă orbul din Ierihon. E greu de spus dacă plasarea lui în acest loc are și conotații alegorice. Dacă faptul de a se găsi în cetatea locuibilă aflată sub nivelul mării vine să arate înspre starea de decadență sufletească care l-a adus aici. Ori dacă a fost sau nu văduvit de acest mare simț de la naștere. Lipsa unor informații ori a unor polarizări patristice în acest sens nu lasă loc speculațiilor. 

Vederea

Ceea ce e cert, însă, e faptul că omul beneficiază enorm de pe urma întâlnirii cu Hristos. Află că Acesta vine înspre Cetate. Dorește să Îl întâlnească. Din păcate, mulțimile sunt numeroase și dornice și ele de întrevedere. Nimeni nu pare a fi sensibil la solicitarea lui. Ca atare, e silit să-și facă simțită prezența. „Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă!”, începe el să strige. Arată prin aceasta că e conștient de mesianitatea Celui care-i stă înainte. Or, cel puțin, nutrește nădejdea ei, așa cum ar fi trebuit să facă și poporul. Mărturisește acest lucru. Cei de față nu sunt, însă, capabili să sesizeze subtilitatea mesajului său Ca atare, îl mustră. Omul nu se lasă. Vociferează și mai tare. Iisus cere să fie adus la Dânsul. „Ce voiești să-ți fac?”, e întrebarea Lui. Scurtă și precisă. Domnul nu Se pierde în discuții și protocoale. Răspunsul e la fel de direct: „Doamne, să văd!”. E urmat imediat de miracol. Omul recapătă simțul văzului. Dincolo de miraculosul restituirii acestui simț extrem de important, consecința e faptul că omul tămăduit Îl urmează și mărturisește cele întâmplate – spre uimirea mulțimii care aduce laudă lui Dumnezeu și e pusă în postura de a recunoaște în cele întâmplate, puterea Fiului Omului. Una care nu face miracole cu scopuri artistice. Nu se pierde în aspecte formale, nu dorește să impresioneze. E atât de firesc ceea ce se întâmplă, încât aproape că ai nevoie de mărturisirea celui în cauză ca să realizezi că te găsești față în față cu minunea. 

În loc de concluzii

Pe lângă faptul că ne arată cât de sublim și delicat lucrează Domnul în inimi sincere precum cea a orbului din Ierihon, minunea de astăzi vine să ne vorbească și nouă, cititorilor contemporani, despre valori și principii. S-ar putea spune că ne oferă un adevărat cod de conduită. Ne arată cum trebuie să ne comportăm în raport cu Divinul. Dubla mărturisire (înainte de „fiu al lui David”, apoi de tămăduitor), vine să ne arate cum ar trebui să vorbim despre Dumnezeu. Numele Lui nu ar trebui folosit altfel în conversațiile noastre, decât ca prilej de mărturisire. Apoi, faptul de a înțelege că a ști ce să cerem e esențial, e un alt lucru care se desprinde din lectura acestei pericope. Fiecare dintre noi suntem chemați să prioritizăm cererile. Să știm ce e cu adevărat esențial pentru viața noastră. Și să vedem, dincolo de aspectul material, beneficiile spirituale ale solicitării noastre. Îndrăzniți!