Să nu-ţi uiţi ţinta şi scopul vieţii, fiul meu. Priveşte spre cer şi vezi frumuseţile ce ne aşteaptă. Ce sunt bucuriile prezente, pământeşti? Nu sunt ele oare cenuşă, ţărână şi vis? Nu vedem noi oare că totul, aici, este supus stricăciunii, în vreme ce bucuriile de sus sunt veşnice? Împărăţia lui Dumnezeu este nesfârşită şi fericit este cel ce va locui într-însa, deoarece el va vedea slava Dumnezeiescului Său Chip! Fiul meu, nu uita că noi ne aflăm în această lume doar vremelnic şi că viaţa noastră atârnă de un fir de păr şi că toate lucrurile acestei lumi sunt trecătoare. Aşadar, oricine nu pune preţ pe lucrurile trecătoare ale acestei lumi – cu alte cuvinte, nu le doreşte cu ardoare – va fi părtaş la lucrurile cele bune şi veşnice.

Deci, atunci când posedăm această cunoaştere a adevărului, desigur că ne vom aţinti ochii sufletului nostru în orice clipă spre viaţa veşnică, spre Ierusalimul cel ceresc, unde cetele îngereşti slavoslovesc dumnezeieştile cântări de o dulceaţă şi înţelepciune de negrăit. Oh, fiii mei, de câtă slavă se vor bucura sufletele voastre atunci când după moarte se vor înălţa la ceruri şi se vor alătura cetelor îngereşti!

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 17)