Suntem martorii revărsării urii peste sufletul unei omeniri obosite de bine. Se nasc conflicte din nimic și observăm că nu suntem scutiți nici noi, creștinii, de vădirea fariseismului care macină în grundul de lumină în care Dumnezeu ne-a învăluit prin Înviere. Duminica Floriilor, în ciuda luminii ei primăvăratice și înfloririi sufletești în care ne anină, rămâne un punct de cotitură în înțelegerea Învierii. Pentru că „Osana” de pe străzile Ierusalimului emoționat de clipa Betaniei devine furibundul „Răstignește-L”. un strigăt izvodit mai întâi în mințile bolnave de putere ale celor de la Templu. Acelea în care cârteau mereu – Evanghelia ne spune des că spuneau în mințile lor dialoguri întregi de opoziție la Hristos, fără să emită vreun cuvânt – și Îl condamnau mereu pe Iisus Hristos că-Și face treaba de Dumnezeu Întrupat. Mințile acelea îmbolnăvite de surplus de părere de sine, agățate în ciucurii filacteriilor și muchiile de ură ale filetismului. Mințile acelea bolnave de autoreferință și autosuficiență. Al căror model identic genetic se transferă multora din zilele noastre când lovesc în Lumina lui Hristos. 

Răstignirea Domnului începe cu un triumf. Precum calcă în Ierusalim după învierea lui Lazăr, așa va călca în iad. Cu smerenie. Fără să pretindă că ar fi ceea ce nu este – deși, după regula logicii elementare nu putea fi ceea ce nu Este Cel ce Este – și fără să facă uz de dumnezeirea Sa, ci supunând-o smerit omenității asumate, Domnul Hristos smulge poporului admirația. Este ceea ce îi făcea pe toți cei care alcătuiau pătura conducătorilor politici ori religioși să îl dușmănească. Era mai iubit și mai ascultat decât ei, deci devenise un pericol pentru ei, iluștrii necunoscuți ai mediocrității și urii. Ei, cei care se bazează pe aceia ce, până astăzi, sunt puterea oricărui regim de oprimare: manipulatorii! Sicofanții care tulbură cu vești trunchiate de adevăr întreaga structură de liniște a unei societăți. 

Privind spre Florii, revăd chipul copiilor bucuroși de învierea cea dinainte de Înviere. Vor fi auzit de minunea din Betania, dar nu cred să fi înțeles ei mare lucru, după regula înțelegerii adulților. De aceea cred că ei nu ies să-L întâmpine pe Hristos din motive de uimire. Ei Îl iubesc efectiv pe Împăratul care le îngăduie să-i fie cavaleri, scutierii unei siguranțe extrem de perisabile. Cine crede că Iisus Hristos nu știe spre ce se îndreaptă, îi recomand să recitească psalmii: 21, 22, 101... Să recitească profeții. Biserica ne va propune Sâmbăta viitoare, în Liturghia care marchează, în fapt, Învierea prin coborârea la iad, recitirea tuturor textelor Vechiului Testament care confirmau profilul lui Mesia. Domnul le împlinește, la amănunte, pe toate. Și bună-vrerea Lui în împlinirea voii Tatălui este miez de Bune Vestiri. Nu se îndreaptă spre moarte ca un inconștient, ci se îndreaptă ca un Dumnezeu-Om ce va purta Crucea spre a birui moartea. 

Floriile sunt, astfel, pragul care restaurează veșnicia. Fie nouă Osana inima! Și nu vă mai lăsați duși în direcții neloiale Adevărului. Rămâneți Osana! Celor care insistă pe răstignire, spuneți-le că știți voi o săptămână din istoria lumii în care oricât de tare s-a strigat „Răstignește-L”, tot „Osana” a biruit. Începem, așadar, Săptămâna Mare, Săptămâna Patimilor. Floriile devin o stație de înflorire a curajului!