Este o încăpere aproape pătrată săpată în peretele stâncii, în care, după tradiție, s-a nevoit un an de zile Sfântul Nicolae pe la sfârșitul secolului al III-lea înainte de a fi ierarh. Mai târziu călugării au transformat peștera și chilia sfântului într-un frumos paraclis, în care se slujește în anumite sărbători și mai ales la 6 decembrie, ziua hramului.

În anul 1893, acest paraclis a fost înnoit, cu chel-tuiala unui monah român, anume Anania „Vlahul”, care, mergând în pelerinaj la Mormântul Domnului, a ajuns și la Mănăstirea Sfântul Sava. La îndemnul monahilor români ce se nevoiau aici, el a donat o sumă de bani, din care s-a mărit paraclisul Sfântului Nicolae, săpându-se în stâncă naosul și altarul. Tot din dania lui s-a făcut cata-peteasma în lemn aurit, cum se vede până astăzi. Ctitorul român a donat și câteva obiecte de cult și icoane mari, dintre care ne amintim icoanele împărătești cu Maica Domnului și Sfântul Ierarh Nicolae, îmbrăcate în argint, ambele fixate pe catapeteasmă.

Ne închinăm în sfântul altar, sărutăm sfintele icoa-ne și cântăm troparul hramului: „Îndreptător credinței și chip blândeții...”.

Tot în acest paraclis se află și moaștele călugărilor martirizați, pe care i-au tăiat perșii în anul 614. În peretele de vest se deschide o peșteră în stâncă. Ne uităm pe o fereastră cum stau sute de cranii și oase galbene ca ceara, stivuite unele peste altele, asemenea cărților din rafturi. Câte lacrimi și câte osteneli au depus cuvioșii călugări în mănăstirea aceasta, de-a lungul celor cinci-sprezece secole de existență! Câtă jertfă și cât sânge de martiri s-a vărsat pentru dragostea lui Hristos aici în străvechea lavră a Sfântului Sava cel Sfințit!

Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcătorule de minuni, împreună cu toți sfinții, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi și pentru toată lumea, pentru unitatea de cre-dință a Bisericii, pentru binecuvântarea turmei cu păstori devotați, cu mărturisitori înțelepți și preoți plini de dra-goste și evlavie. Roagă-te lui Dumnezeu pentru țara noastră românească ce te cinstește atât de mult, ca s-o păzească Dumnezeu de văzuți și nevăzuți vrăjmași și de toată dezbinarea; roagă-te pentru bunii noștri creștini și păstori, pentru mai binele și mântuirea tuturor.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010, pp. 259-260)