Paraclisul a fost construit şi pictat imediat după anul 1517 din daniile Sfântului Voievod Neagoe Basarab, pe fundaţia unei biserici mai vechi, ridicată în secolul al X-lea. Din vechea construcţie s-a păstrat o podea de marmură, datată în secolele XII - XIII. Sub paraclis se află osuarul.

În Athos se păstrează tradiţia că, după câţiva ani de la moartea călugărului, mormântul să-i fie deschis şi rămăşiţele pământeşti să-i fie mutate în osuar. Pe cranii se scrie numele monahilor.