Prin cugetarea despre Dumnezeu, noi ținem pe Dumnezeu la depărtare de noi. Prin contemplarea lui Dumnezeu, noi scurtăm depărtarea. Prin rugăciune noi, scurtăm și mai mult această depărtare. Dar prin unire cu Dumnezeu în dragoste, depărtarea se scurtează cu totul și o dată cu aceasta și cuvintele și cugetările își pierd rostul.

Din cugetările despre Dumnezeu iau naștere sectele. Contemplarea micșorează numărul sectelor. Rugăciunea ațâță dorința pentru unirea cu Dumnezeu. Iar flacăra dragostei către Dumnezeu întărește întreaga Biserică a lui Dumnezeu, și luptătoare, și triumfătoare. Cugetarea este treapta începătoare în înălțarea omului către Dumnezeu.

Oamenii care au ajuns pe o treaptă mai sus nu se coboară cu plăcere pe o treaptă mai jos. Iar cei care s-au unit cu Dumnezeu prin dragoste, cu neplăcere trec la cugetările despre Dumnezeu. Însă păstrarea ordinii treptelor nu se poate înlătura. Vulturul este silit înainte de a-și lua zborul să-și ia avântul fugind peste câmp.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, Editura Sophia, București, 2006, p. 74)