Plictiseala îmi vine din două pricini: după ce cad în vreo faptă, în vreun cuvânt, în vreun gând păcătos, şi atunci când vreme îndelungată nu mă îndeletnicesc cu pocăinţa, chiar dacă în acel răstimp aş face lucruri folositoare. Atunci sufletul simte un neajuns, o lipsă: din simţirea neajunsului vine întristarea.

Această întristare se vindecă prin pocăinţă şi rugăciune. Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu, şi m-am veselit.

Cercetaţi-vă pe dumneavoastră înşivă: nu veţi găsi oare pricina necazului dumneavoastră între cele sus-pomenite? Folosiţi-vă de doctorie, care este rugăciunea îmbinată cu pocăinţa.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu, Editura Sophia, 2012, p. 119)