pocăință

Ai inima deschisă către ceilalți?

„De nimic nu se bucură așa de mult vrăjmașul, ca de cei ce nu-și arată gândurile lor.”

Ne adâncim în deznădejde sau învățăm rostul pocăinței și al spovedaniei?

În pocăinţă recunoaştem că am fugit de chemarea lui Dumnezeu din pricina poftei noastre, voinţei orgolioase de a ne conduce pe noi înşine în totală libertate, făcându-ne judecători nouă înşine ai binelui şi ai răului. Dat fiind acestea, am pervertit dorirea de veşnicie, care este un dar al lui Dumnezeu, în căutarea plăcerii. Ne-am dat robiei patimilor şi relelor dorinţe, încurajaţi de cel mincinos, demonul care promite întotdeauna: „Veţi fi ca nişte dumnezei”.

Ce înseamnă pocăința?

Avem pace atunci când suntem cu Domnul și cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, căci ea ne ajută întotdeauna când o chemăm.

Icoana Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoare” („Gorgoepikou”)

Înaintea acestei sfinte icoane se cântă zilnic Paraclisul Maicii Domnului, icoana fiind un izvor nesecat de tămăduiri și mângâieri, fiind cinstită în întreaga lume, mai ales ca ocrotitoare a familiilor creștine și, în mod special, ca ajutătoare pentru femeile care nu pot naște.

Numai Hristos ne poate scoate din lațul singurătății

Să nu-L constrângem cu rugăciunile noastre pe Dumnezeu. Să nu cerem de la Dumnezeu să ne scape de ceva, de boală sau altele, sau să ne rezolve problemele noastre, ci să cerem de la El putere și întărire, ca să le răbdăm pe toate. 

Dacă faci un pas spre Dumnezeu, El îți dăruiește totul

Ispășirea de nevoie a păcatelor e de obicei mai aspră decât ispășirea de bunăvoie, pentru că și păcatele nemărturisite sunt mai grele decât cele mărturisite de bunăvoie. 

Durerea trupului îl face pe om să ceară ajutorul lui Dumnezeu

E de neînţeles cum de nu simte omul cu sufletul că a ieşit din omenie, ci abia simte cu trupul că s-a depărtat de Dumnezeu şi a ajuns o grămadă de doage. E de neînţeles cum oamenii aleargă după sănătatea trupului, dar după iertarea păcatelor aşa de puţin!

Să ne întoarcem de la întinăciune la curăţie şi de la păcat la sfinţire!

A voit Preasfântul şi Preabunul şi Preamilostivul Dumnezeu să ne arate că ţine mult la petrecerea curată şi la curăţie şi o ia în Sfânta Sfintelor pe Maria cea în vârstă de trei ani, prunca lui Dumnezeu, să o crească duhovniceşte în chip sfânt şi neprihănit, pentru ca dintr-un trup sfânt şi fără de pată şi fără de prihană, Cuvântul cel Preasfânt şi fără de trup al lui Dumnezeu şi Dumnezeu mai presus de Cuvânt să ia trup...

Sfântul Ierarh Antim Ivireanul – Să ne întoarcem la pocăinţă!

„Fiind orbiţi de deşertăciunile cele lumeşti, nu ne bucurăm de altceva fără numai de lucrurile întunericului veacului acestuia. Că suntem porniţi cu toţii spre răutăţi, ca o roată când scapă la vale şi nu se poate opri. Şi acestea toate nu se trag din alta, fără numai din necredinţa noastră. Că ni s-au împietrit inimile întru răutăţi asemenea lui faraon şi umblăm ca nişte cai sirepi (sălbatici), fără de zăbală şi fără de ruşine, până vom cădea în vreo prăpastie şi vom pieri.”

Primii doi pași spre mântuire

Modul cel mai ușor ca să ne mântuim este prin dragoste și smerenie. De aceea să începem cu dragostea și smerenia, și după aceea vom înainta și cu celelalte.

Pagini