Născut în insula Naxos în secolul XIX, Sfântul Nicolae Planas a crescut cu inima aprinsă de dragostea pentru Dumnezeu. Căci petrecea ore în șir într-un paraclis al Sfântului Nicolae aflat pe moșia părinților și cânta tot ce știa la vremea aceea, fără a ține cont de orele trecute, și nici de sete sau foame. După moartea tatălui s-a mutat cu familia la Atena și apoi s-a căsătorit, având un fiu. Mai târziu a fost hirotonit diacon și preot, iar după moartea soției a slujit timp de 50 de ani în fiecare zi, fără a se îmbolnăvi vreodată.

După slujbe, propovăduia iubirea Domnului din casă în casă, iar seara și-o încheia la priveghere. Nu mânca decât la finalul zilei, „hrana” lui fiind miile de pomelnice pe care le purta la el mereu și pe care le pomenea la fiecare Proscomidie. Se îngrijea de familiile sărace și mai ales de văduvele tinere, ca să nu recurgă la păcate, pentru bani. Și cu toate că ducea o viață sfântă, în cea mai adâncă smerenie, ochii lui erau înlăcrimați adesea pentru păcatele sale, iar după jumătate de veac de slujire în inima Atenei a trecut la cele veșnice, trupul său fiind găsit apoi nestricat.