pocăință

Să ne cercetăm conştiinţa și să ne pocăim înainte de spovedanie

Plângem noi, oare, când simţim năvălirea gândurilor necurate în inimă; când suntem atraşi de mândrie, răutate, invidie, lăcomie, zgârcenie; când faţă de vrăjmaşul nostru simţim nu iubire, ci duşmănie; când suntem atraşi de patima beţiei, a iubirii de argint şi a iubirii de avuţie?

Monahul Lavrentie şi moaştele Sfântului Dimitrie Basarabov

Un oarecare monah, anume Lavrentie, în vremea sărutării, încercând să rupă cu gura o mică părticică din moaştele Sfântului, a rămas cu gura deschisă; şi toţi, căutând la dânsul şi văzându-l cu gura deschisă, nu pricepeau ce a pătimit, iar Mitropolitul i-a poruncit să se dea la o parte, ca să se închine şi ceilalţi.

Dumnezeul meu, iartă-mă că l-am judecat pe starețul meu

Una este să judeci pe un străin şi alta este să-l judeci pe stareţul tău. Vai ţie, atunci când îl judeci pe stareţul tău, pentru că este ca şi cum l-ai judeca pe însuşi Dumnezeu.

În căsătorie e nevoie să tragă amândoi soții în aceeași direcție!

‒ Dacă vâslești doar cu o vâslă, încotro vei merge?  ‒ Nu știu.  ‒ Te vei învârti în loc, nu-i așa? Așa este și în familie. Dacă vei vâsli doar tu, nu mergeți nicăieri. Vă veți învârti pe loc. Sunteți într-o barcă voi doi, căsătoria este ca o barcă căreia i s-a dat drumul în largul mării. Pentru a ajunge la liman, trebuie să vâsliți amândoi. Dacă vâslește doar unul nu veți reuși. Ai înțeles?

Unul pe altul îndemnaţi-vă spre pocăinţă!

Şi precum o bubă, cât este ascunsă şi acoperită, nu se tămăduieşte, ci când iese deasupra, la arătare, atunci se vindecă fără osteneală, tot aşa şi păcatul, cât este tăinuit şi ascuns, nu se iartă.

Cum înnoim harul în noi?

Să nu uităm faptele dragostei, să căutăm ascultarea cuvântului lui Dumnezeu şi, mai presus de toate, să vorbim cu Domnul, Care este în noi, şi prin această împreună-vorbire să păstrăm în noi frica de Domnul şi râvna de a plăcea lui Dumnezeu, în care se şi află izvoarele vieţii noastre duhovniceşti!

Ce ne înlănțuiește în patimi?

Atâta vreme cât aceste fire nu sunt încă tăiate, în viaţa creştină din noi nu se poate pune nădejde: ea este plină de poticniri şi căderi, dacă nu totdeauna văzute, cel puţin lăuntrice.

Judecata de Apoi ne arată că istoria lumii are un sfârşit

După cum a avut un început, are şi un sfârşit. Noi credem în începutul descoperit nouă de Însuşi Creatorul, Dumnezeu. El S-a făcut Om, arătându-ne că ne-a creat ca să creştem agonisind har, pentru a ajunge asemenea Lui. Acesta este adevăratul nostru început şi sensul vieţii noastre. 

Sfânta Cruce – ocrotitoare și izvor al mântuirii

Lasă-te, dragă suflete, lasă-te cu totul la picioarele Crucii, căci Crucea leagă cerul cu pământul, şi pe om cu Dumnezeu! Prin ea răsuflăm, prin ea vorbim, prin ea trăim, prin ea biruim!

Sfântul Nicolae Planas, ocrotitorul celor căsătoriți ‒ drumul spre sfințenie

Rămas văduv de tânăr, Sfântul Nicolae Planas a slujit Sfânta Liturghie vreme de 50 de ani în fiecare zi, iar apoi mergea din casă în casă, pentru a ajuta cu milostenie familiile sărace și mai ales pe văduvele tinere pe care voia, astfel, să le ferească de la căderea în păcate pentru bani. Adesea Dumnezeu făcea minuni prin el, dar Sfântul Nicolae, fără a avea o conștiință a sfințeniei sale, vărsa multe lacrimi pentru păcatele lui, ținându-și inima în durere, iar zâmbetul îl avea doar pentru bucuria celorlalți.

Pagini