poftă

Să nu facem din stomacul nostru, stăpânul nostru!

Felurimea mâncărurilor întinde stomacul şi aduce pofta, dar pricinuieşte moleşeală şi înfierbântare în trup. 

Care sunt păcatele prin care se pierde nevinovăţia?

Şi trupul nostru este templul Duhului Sfânt, pe care ni l-a dăruit Dumnezeu, Care se găseşte înlăuntrul nostru. Noi nu ne aparţinem, ci Hristos Fiul lui Dumnezeu ne-a izbăvit prin Preasfânt Sângele Său.

Așteptați milostivirea lui Dumnezeu!

Mare fiind mângâierea nădăjduită de aceștia, îi îndeamnă pe ei dumnezeiescul cuvânt, zicând: „Cei ce vă temeți de Domnul așteptați mila Lui și nu vă abateți, ca să nu cădeți”.

Secretul iubirii către Dumnezeu este iubirea către aproapele

„Nu trebuie să numim sau să socotim pe vreunul rău, ci pe toţi să-i vedem, cum am spus, ca buni. Chiar dacă ai vedea pe vreunul tulburat de patimi, să nu urăşti pe fratele, ci patimile care-l războiesc.” (Sfântul Simeon Noul Teolog)

(Video) Dumnezeu nu ne interzice nimic

Avertismentele sunt spre binele nostru – dar nu sunt interdicții.

Dacă nu avem cumpătare, mai bine să nu mai bem deloc

Slujitorul lui Hristos trebuie să se păzească nu numai de beţie, ci şi de obiceiul de a bea mult vin, care aprinde trupul şi stârneşte în el pofte dobitoceşti.

Poate să fie frica o binecuvântare?

Atâta timp cât trăieşte după propria sa voie şi poftă, omul nu se teme de Dumnezeu, ci doar de lumea şi de oamenii în şi între care tră­ieşte, ca nu cumva acestea să îi fie obstacole în calea împlinirii sale personale. În momentul în care, fie prin intermediul unor evenimente fericite, fie negative, realizează rolul lui Dumnezeu în viaţa sa, începe să se teamă. Să se teamă de faptul că nici măcar el nu este aşa cum s-a crezut. Să îşi con­ştientizeze slăbiciunile şi vulnerabilităţile sale.

Ne „murdărim” şi de la gânduri, nu numai de la fapte

Nişte lucruri care nu au formă fizică, ci au numai o formă de gândire, o formă nevăzută cu ochii trupului, şi acestea întinează pe om. De ce? Pentru că gândurile cele rele, în speţă, pornesc din inima omului. 

Postul este cununa celor ce se înfrânează

„Postul ocrotește toate virtuțile. Este începutul nevoinței duhovnicești, cununa celor ce se înfrânează, frumusețea fecioriei și a sfințeniei, strălucirea înțelepciunii, începutul vieții creștinești, maica rugăciunii, izvorul înfrânării și al chibzuinței. El ne învață isihia și precede toate faptele bune.”

Cel care vrea să aibă totul, adesea nu se alege cu nimic

Foto: Aurelian Silvestru

Pagini