Părinţii vor da dovadă de tact în privinţa duratei postului copiilor lor. De exemplu, nu-i vom lipsi de dulciuri împotriva voinţei lor şi nu vom neglija calitatea mâncării în zilele de post. Fireşte că pentru copiii slabi şi bolnavi restricţiile nu vor fi aspre, acestora li se vor da dezlegări sau, în cazul lor, chiar se va renunţa la post.

Nici copiii mari nu vor fi obligaţi să respecte cu asprime toată pravila postului, dacă nu le va fi pe plac. În acest caz, postul nu ar aduce niciun folos sufletului, ci doar l-ar înăspri. Mântuitorul a spus: „...milă voiesc, iar nu jertfă” (Matei 9, 13).

Sensul postului stă în abţinerea de bună voie de la mâncare şi limitarea la strictul necesar. Pentru ca să nu se simtă împovăraţi de restricţiile postului, copiii vor fi învăţaţi să postească încă de mici.

(Nikolaj Evgrafovich Pestov, Cum să ne creștem copiii: calea spre desăvârșita bucurie, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2005, p. 60)