Iar făcându-se dimineață, toți arhiereii și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare. Și legându-L, L-au dus și L-au predat dregătorului Ponțiu Pilat (Matei 27, 1-2).

Guvernatorul Ponțiu Pilat își avea sediul permanent în orașul Cezareea Palestinei, port la Marea Mediterană din Galileea. Din timp în timp, mai ales la Paști și la marile sărbători ale iudeilor, venea și la Ierusalim, supraveghea liniștea orașului, judeca pricinile cele mai grele ale iudeilor, condamna pe cei vinovați sau elibera câte un condamnat de Paști, la propunerea poporului. În Ierusalim, Pilat ședea la centrul cohortei romane, adică la fortăreața Antonia. Aici locuiau căpitanii și ostașii romani care păzeau Ierusalimul. Aici era sediul de judecată, adică divanul guvernatorului. Aici a fost adus Iisus Hristos legat, de la Caiafa arhiereul, în dimineața zilei de vineri unde a fost judecat și condamnat la moarte prin răstignire pe cruce.

Judecata lui Iisus s-a ținut în Pretoriul roman. Dar iudeii n-au intrat în pretoriu ca să nu se spurce, ci ca să mănânce Paștile... Luați-L voi – a zis Pilat – și judecați-L după legea voastră. Iudeii însă i-au răspuns: Nouă nu ne este îngăduit să omorâm pe nimeni... Tu ești regele iudeilor?... L-a întrebat Pilat. Împărăția Mea nu este din lumea aceasta, a răspuns Mântuitorul lumii. Eu spre aceasta M-am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc adevărul... (Ioan 18, 28-37). Deci Pilat, înțelegând că Iisus este galileian, din Țara lui Irod, L-a trimis la Irod care era și el în Ierusalim în acele zile. Iar Irod, văzând pe Iisus, s-a bucurat foarte... Apoi Irod, împreună cu ostașii săi, batjocorindu-L și râzând de El, L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare și L-a trimis iarăși la Pilat. Și s-au făcut prieteni Pilat cu Irod din ziua aceea... că mai înainte erau în dușmănie între ei (Luca 23, 6-12).

Cetatea romană Antonia era alături de templu, iar sediul, palatul lui Irod Agripa, regele Galileii, se afla în partea de vest a Ierusalimului, lângă poarta Iaffa, aproape de Caiafa, cale de un kilometru de la divanul lui Pilat.

Iar la sărbătoarea Paștilor, dregătorul avea obiceiul să elibereze poporului un vinovat, pe care îl voiau ei... Pilat le-a zis: Pe cine voiți să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Iisus care se zice Hristos? Iar ei au răspuns: Pe Baraba!... Nu pe Acesta, ci pe Baraba. Iar Baraba era tâlhar!... Dar ce voi face cu Iisus, ce se cheamă Hristos? Toți au răspuns: Să se răstignească!... A zis iarăși Pilat: Dar ce rău a făcut? Ei însă mai tare strigau: Să se răstignească!... De Îl eliberezi pe Acesta, nu ești prieten al Cezarului... Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului! Atunci Pilat a luat pe Iisus și L-a biciuit. Și ostașii, împletind cunună din spini, I-au pus-o pe cap, și L-au îmbrăcat cu o mantie roșie... și ziceau: Bucură-Te, împăratul iudeilor! Și-I dădeau palme... Deci a ieșit Iisus afară, purtând cununa de spini și mantia roșie. Și le-a zis Pilat: Iată omul!... Apoi a șezut Pilat din nou la judecată în locul ce se cheamă „pardosit cu pietre”, iar evreiește „Gavata”. Și era Vinerea Paștilor, cam la al șaselea ceas, și a zis Pilat iudeilor: Iată Împăratul vostru! Iar ei strigau: Ia-L, ia-L! Răstignește-L!... Nu avem împărat decât pe Cezarul!... Deci Pilat, luând apă, și-a spălat mâinile în fața mulțimii, zicând: Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veți vedea! Iar tot poporul a răspuns și a zis: Sângele lui asupra noastră și a copiilor noștri!... Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, bătându-L, L-a dat să fie răstignit... (Matei 27, 11-31; Ioan 18, 28-40 și 19, 1-16).

Aceasta a fost judecata Domnului nostru Iisus Hristos. Vina lui era că S-a numit pe Sine Fiul lui Dumnezeu. Iar condamnarea Lui a fost răstignirea și moartea pe cruce, după obiceiul romanilor.

Pretoriul roman, adică locul unde a fost Hristos condamnat la moarte, se află sub protecția Bisericii Ortodoxe. Un părinte ieromonah ne primește înăuntru, ne dă explicații și ne conduce la subsol în temnița unde, după tradiție, a stat Mântuitorul închis câteva ore când a fost adus de la Caiafa. Temnița este o încăpere întunecoasă, săpată în piatră. O, Dumnezeul nostru, atât de mult Te-ai smerit pentru mântuirea noastră, că și aici Te-au adus oamenii! Te-ai lăsat vândut, prins de păcătoși care Te-au purtat de la Anna la Caiafa, de la iudei la romani, de la Pilat la Irod. La ai Tăi ai venit și ai Tăi nu Te-au primit! Te-au refuzat, Te-au condamnat la moarte, Te-au vândut la păgâni și au preferat în schimb un tâlhar și un ucigaș. Ți-au pus crucea în spate și au voit să Te scoată din lume, din istorie, dintre oameni, dar nu ca un Dumnezeu Mântuitor, ci ca un înșelător.

O, Doamne, Dumnezeul nostru, rămâi cu noi, că Tu ne-ai zidit, Tu ne-ai mântuit prin Cruce și Înviere. Ai milă de lume și de noi. Deși suntem răi, nu ne părăsi. Mărturisim că și noi Te-am osândit, Te-am vândut, Te-am supărat prin păcatele noastre. Deci primește-ne credința și dezleagă-ne păcatele, că pentru aceasta am venit de departe, să sărutăm urmele picioarelor Tale, să ne binecuvântezi pașii vieții și să ne ierți păcatele.

La urmă sărutăm sfintele icoane și locul patimilor Domnului, aprindem câteva lumânări, cântăm condacul acatistului „Apărătorul cel mai mare...” și ieșim din Pretoriu.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, ediția a VI-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 45-48)