În fiecare zi, citește cel puțin un capitol din Vechiul și Noul Testament; dar, pe lângă aceasta, pune o virtute din fiecare în practică. Să o practici până aceasta îți va deveni un obicei. Să spunem, de pildă, că cea dintâi virtute este iertarea jignirilor. Fie ca aceasta să ne devină o îndatorire zilnică. Și odată cu ea roagă-te Domnului: „O, bunule Doamne, dăruiește-mi dragoste față de cei ce mă jignesc!”.

Iar atunci când această virtute va deveni obicei, fiecare dintre celelalte virtuți de după ea îți va fi mai ușor de împlinit și tot așa până la cea din urmă.

Lucrul cel mai de seamă este acela de a citi Biblia, cât mai mult cu putință. Atunci când mintea nu înțelege, inima va simți; iar dacă nici mintea nu înțelege și nici inima nu are simțire, citește-o din nou, deoarece prin lecturarea ei, tu sădești cuvintele lui Dumnezeu în sufletul tău.

Și acolo ele nu vor pieri, ci vor trece treptat și imperceptibil în firea sufletului tău; și se va întâmpla cu tine ceea ce Mântuitorul a spus despre omul care „aruncă sămânța în pământ, și doarme și se scoală, noaptea și ziua, și sămânța răsare și crește cum nu știe el” (Marcu 4, 26-27).

Lucrul de căpetenie este acesta: sădește și Dumnezeu este Cel ce face să crească ceea ce s-a sădit (I Corinteni 3, 6). Dar nu te grăbi spre succes, ca nu cumva să ajungi ca cel care sădești azi, iar mâine deja voiește să secere.

Citind Biblia, tu aduci drojdie la plămada sufletului și a trupului tău, care treptat crește și umple sufletul până când a pătruns totul în el și îl face să crească odată cu adevărul și dreptatea Evangheliei. (Sfântul Justin Popovici)

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Sfântul Justin Popovici, Lupta pentru credință și alte scrieri, traducere de prof. Paul Bălan, Editura Rotonda, Pitești, 2011, pp. 83-84)