„Prin răbdarea voastră vă veţi dobândi sufletele voastre. Cel ce va răbda până la sfârşit se va mântui” (Lc. 21, 19; Mt.10, 22).

Răbdându-ţi boala cu pace şi tu te numeri printre iubiţii fii ai Domnului. Povara ta va deveni într-o zi învierea ta; necazurile tale se vor preschimba în bucurie; prin răbdarea ta ţi se va dărui viaţă veşnică! Strigă şi adu mare mulţumire Domnului: „Binecuvântat fie numele Domnului. După bună-voirea Domnului, aşa s-a şi petrecut. Slavă Ţie, Doamne, pentru toate (Iov 1, 21). Grăind astfel, sufletul ţi se va umple de bucurie şi de pace şi în acelaşi timp te vei întări în răbdare. Ce este un creştin? Ce trebuie el să aibă? Desigur, trebuie să aibă multă răbdare în toate. Drumul care-i călăuzeşte pe călători către cetatea raiului este în întregime presărat cu ghimpi; cei ce călătoresc pe el vor sângera.

Dar nădejdea de a se bucura de frumuseţile raiului întrece orice şi-i umple pe cei ce călătoresc într-acolo cu răbdare – aşa precum cei patruzeci de mucenici au spus când au fost aruncaţi într-un lac îngheţat: „Iarna este amară, dar raiul e dulce; gerul e dureros, dar încântarea raiului va fi plină de dulceaţă”. Fie ca Atotbunul Dumnezeu să ne numere şi pe noi, păcătoşii, dimpreună cu cei ce se ostenesc şi sunt greu împovăraţi spre a ne dărui veşnica odihnă.

(Părintele Efrem Filotheitul – Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos, Editura Bunavestire, Bacău, 2001, pp. 45 – 46)