Când nu avem mintea noastră la Dumnezeu, ci la „de ce”, atunci este de vină când unul, când celălalt. Dar de fapt noi suntem de vină și nimeni altul. Nu avem o stare duhovnicească bună. Aceasta este pricina. Cel care urmărește Rugăciunea ca pe aur și exploatează fiecare minut, toate le depășește, toate le primește și le rabdă. Atunci Dumnezeu și Maica Domnului îl acoperă. Atunci va lua aminte la clevetire, la neascultare, la cele nebinecuvântate. Cel care vede lăuntrul său, pe toate cele din jurul său le va vedea bune. Când omul Îl are pe Dumnezeu în sufletul său, nu vorbește de rău, iar când vede pe cineva că suferă, suferă și el și plânge împreună cu acela, implorându-L pe Dumnezeu să-l miluiască.

Prin rugăciune vom vindeca și rana fratelui nostru și orice situație grea. Când omul înțelege că este un nimic, nu se mânie, nu vorbește de rău, nici nu stă la discuții, ci se roagă pentru toți.

(Stareța Macrina Vassopoulos, Cuvinte din inimă, Editura Evanghelismos, pp. 88-89)