Iisus îşi zideşte Împărăţia de-a lungul istoriei prin lupta cu forţele negative, dusă prin oameni. Dumnezeu nu stăpâneşte lumea, din afară, ci dinăuntrul ei, prin noi oamenii. Este o luptă la care participă cei care slujesc pe Iisus şi nu s-au închinat satanei, ci au biruit prin viaţa lor personală, prin renaşterea lor spirituală. Iisus zideşte prin aceştia Împărăţia Sa. Este o lucrare ce se împlineşte în timp, în Biserică. Prin Sfânta Liturghie împărăţia lui Dumnezeu coboară neîncetat în lume. De aceea Sfânta Liturghie începe prin cuvintele: „Binecuvântată este împărăţia Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh”. Împărtăşirea conştientă cu Sfintele Taine ale lui Hristos reprezintă intrarea faptică în Împărăţie.

Noi nu trăim într-o lume în care împărat este Dumnezeu, dar noi putem cunoaşte pe împărat şi împărăţia Lui în noi şi în Biserică. Ne şi rugăm neîncetat „vie împărăţia Ta... precum în cer aşa şi pe pământ”. Împărăţia lui Dumnezeu ca şi viaţa de veci începe de aici, înainte de învierea de obşte. Trăirea, în mod concomitent a celui veşnic cu cel din timp este taina şi bucuria vieţii spirituale, este trăirea împărăţiei lui Dumnezeu, care este dreptate, pace, bucurie în Duhul Sfânt.

(Preot Boris Răduleanu, Semnificaţia Duminicilor din Postul Mare, vol. II, Editura Bonifaciu, Bucureşti, 1996, pp. 192-193)