Pentru rugăciunea neîncetată mai este folosită și rugăciunea: „Doamne, miluiește!”. Aceasta este Rugăciunea lui Iisus spusă peatunci când rostirea întregii Rugăciuni a lui Iisus este anevoioasă – cum ar fi în vreme de spaimă, de bucurie neașteptată, în vreme de boală grea, scurt și o înlocuiește pe aceea completă – Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine, păcătosul! – atunci când rostirea întregii Rugăciuni a lui Iisus este anevoioasă – cum ar fi în vreme de spaimă, de bucurie neașteptată, în vreme de boală grea, în vremea unei vedenii duhovnicești; în acest din urmă caz, strigătul: „Doamne, miluiește!” slujește minții drept ecou al acelor cunoștințe harice care i se arată după curățirea lui, întrecându-i puterea de pătrundere și neputând fi arătate prin cuvânt.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Predici la Triod și Penticostar, Editura Sophia, București, 2003, pp. 8-9)