Puterea e în lucruri, oameni și întâmplări și vine de la Dumnezeu. Cine crede că vine de altundeva va fi înfrânt, asemenea lui Samson. Poți spune fără a fi în pericol unui om „te iubesc” – numai când știi că puterea pe care o ai e de la Dumnezeu. 

„Şi puterea lucrurilor Tale înfricoşătoare vor spune şi slava Ta vor povesti.” (Psalmi 144, 6)

„Cum de poţi tu spune: Te iubesc, când inima ta nu este cu mine? Iată, de trei ori m-ai amăgit şi nu mi-ai spus în ce stă puterea ta cea mare.” (Cartea Judecătorilor, 16, 15)

Puterea primită de fiecare om folosește la lucrul cu alte daruri primite. Puterea nu se dă mai departe, se folosește la lucrare. Doar lucrul făcut cu ea se dă pentru a face bine, a pune ordine în lume. 

„Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui şi a plecat.” (Matei 25,15)

„Nu da puterea ta femeilor şi căile taie celor care pierd pe regi.” (Pildele lui Solomon, 31, 3)

„Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiţi în bună pace cu toţi oamenii.” (Romani, 12, 18)

Puterea dată poate fi luată oricând. Nu avem de ce să ne lăudăm cu puterea primită, ci numai putem recunoaște pe Dumnezeu, Care ne-a dat-o:

„Dar Cel ce, prin puterea Lui, struneşte pe cei puternici, se ridică răzbunător şi toți aceştia nu se mai ţin stăpâni pe viaţa lor.” (Iov, 1, 22)

„Sfânt este Domnul; să nu se laude cel înţelept cu înţelepciunea sa şi cel puternic să nu se laude cu puterea sa, nici cel bogat să nu se fălească cu bogăţia sa; ci cel ce voieşte să se laude, cu aceea să se laude că ştie şi cunoaşte pe Domnul şi face judecată şi dreptate în mijlocul pământului.” (Cartea întâia a Regilor, 2, 9)

„Iar eu voi lăuda puterea Ta şi mă voi bucura dimineaţa de mila Ta.” (Psalmi 58, 19)

Lumea întreagă este în puterea celui rău, pentru că a fost dată de Dumnezeu în puterea lui, și tot ce are cineva în lume poate fi dat oricând în puterea celui rău:

„Ştim că suntem din Dumnezeu şi lumea întreagă zace sub puterea celui rău.” (1 Ioan, 5, 19)

„Atunci Domnul a zis către Satan: Iată, tot ce are el este în puterea ta; numai asupra lui să nu întinzi mâna ta.” (Iov, 1, 12)

Hristos ne-a deschis calea pentru a ieși de sub puterea celui rău. „El ne-a scos de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului iubirii Sale.” (Coloseni, 1, 13)

Drumul ieșirii de sub puterea răului este drumul libertății, al alegerii binelui. Nimeni nu primește ispite mai mari decât puterea pe care a primit-o ca să le facă față. Puterea de a face față ispitelor se reînnoiește mereu prin atenția la slăbiciuni, nu la ceea ce ai puternic și folosești ca să faci bine.

„Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda.” (Corinteni 10, 13)

„Şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.” (Corinteni, 12, 9)

Ceea ce avem puternic trebuie să folosim cu hotărâre și fără laudă, atunci ând e nevoie: „Dacă te arăţi slab în ziua strâmtorării, puterea ta nu este decât slăbiciune.” (Pildele lui Solomon, 24, 10)

Înțelepciunea oamenilor depinde de statutul social, dar cea creștină este deasupra lumii. Înțelepciunea creștină este ca o punte între puterea primită de la Dumnezeu și iubirea de Dumnezeu, iar pentru oamenii care nu au primit credință este nebunie.

„Şi am zis: Mai bună este înţelepciunea decât puterea; dar înţelepciunea celui sărac este urgisită, şi cuvintele lui nu sunt luate în seamă.” (Ecclesiastul 9, 16)

„Pentru ca credinţa voastră să nu fie în înţelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu.” (Corinteni, 2, 5)

„Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.” (Corinteni, 1, 18)

Puterea se pierde când nu iubești și se câștigă iubind după puterea ta. Iubirea aduce bucurie dincolo de situațiile lumești care ne-ar putea întrista. Bucuria pregustării a ceea ce este dincolo. 

„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta.” (Deuteronomul, 6, 5)

„Nu fiţi trişti, căci bucuria Domnului va fi puterea voastră.” (Cartea lui Neemia 6, 10)