Cel ce a câștigat răbdarea se atinge de toate faptele bune, că se bucură, în necazuri și în primejdii este iscusit; întru năpastă se veselește, la ascultare este gata, în dragoste deplin, în vorbire de rău slăbește, la ocări se smerește, la liniște viteaz, la cântări neleneș, în postire gata, întru rugăciuni silitor.

Prin răbdare, omul devine la ascultare vesel, la nevoie sprijin tare, la răspunsuri negrabnic, în viață osârdnic, la umblări frumos, bun în adunarea fraților, la răspunsuri plăcut, la privegheri gata și osârdnic către străini, cunoscător al celor neputincioși, la întâlniri întâmpinător, treaz la înțelegeri și la tot lucrul deștept. Că acela ce a câștigat răbdare și-a câștigat nădejde și cu toate faptele este împodobit unul ca acela. Și unul ca acesta cu multă îndrăzneală strigă către Dumnezeu, zicând: „Așteptând, am așteptat pe Domnul și S-a plecat spre mine” (Psalmul 39, 1). Deci, pe o cale ca aceasta să mergem, pe care merg toți cei ce au iubit pe Dumnezeu. (Sfântul Efrem Sirul)

(Proloagele, volumul I, Editura Bunavestire, p. 513)