Cugetul nu este tocmai mintea, ci o lucrare (energie) a minții. Dacă te obișnuiești să stai la poarta minții tale, la gura fântânii prin care ies duhorile sau prin care poate să intre în tine ploaia, atunci nu vei osteni în ispite.

Așadar, nu te întreba cum vei birui ispitele, patimile, neputințele, cum te vei întâlni cu vecinul tău, sau cum o vei răbda pe soția ta, sau cum te vei smeri înaintea Starețului tău care nu te înțelege. Fă doar aceasta: rămâi în cuget. Atunci nu vei osteni în ispite, nu vor mai exista pentru tine ispite.

(Arhimandritul Emilianos Simonopetritul, Sfântul Isihie, cuvânt despre trezvie, Editura Sfântul Nectarie, p. 281)