Zis-a Avva Serin că nu toți dracii pun deodată toate patimile în gândul oa­menilor, ci fiecare dintre patimi are osebite și hotărâte duhuri care le pun pe acestea în gând. Unele duhuri întru necurăție și întru întinăciunile dulceților și întru împuțiciuni se veselesc, altele, întru huliri, altele se bu­cură întru iuțime și turbare [nebunie], altele, întru slava deșartă, iar altele, întru mândrie, și fiecare din aceste duhuri adeseori iubește a pune în gând ceea ce vede că primește și sufle­tul cu dulceață.

Și nu pe toți deopotrivă îi supără, nici tuturor în același fel le seamănă răutatea lor, ci în chip schimbat, după îndemânările vremilor (circumstanțial, după prilejurile oferite de vremi), a fețelor și a locurilor, și așa se aju­tă unii pe alții, sau dau loc altora, nepăzind prea mult potriveala și rânduiala între ei – că zice: „Căuta-vei la cei răi pricepere și nu vei găsi; că vrăjmașii noștri sunt neînțelegători” (Isaia 56, 11; Deut. 32: 31). Însă, spre războiul cel împotriva noastră puțină îngăduială tot dau unii altora, dând loc și vremilor și locurilor, precum s-a zis. Că nimeni nu poate deodată să fie bat­jocorit de slava deșartă și de pofta curviei a se înfoca, nici de mândrie a se umfla, nici de îmbuibarea pântecelui a se smeri (aici, în sensul negativ al termenului, adică a ajunge într-o oarecare stare de jos, bolnăvicioasă, precară, în urma îmbuibării), nici cu râsurile și hohotele pruncilor a se desfăta, și așa, deodată, a se zădărî cu boldurile iuțimii; ci de nevoie este ca fiecare dintre duhuri să-și păzească rânduiala sa și așa să-l biruiască pe om, iar când acesta se va face biruit, altui duh, mai cumplit, îi lasă luptarea. (Avva Cassian)

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 159)