1 octombrie – amintirea minunii de la patru dimineața

La începutul lui octombrie, Biserica ne aduce în atenție un moment cu totul deosebit: arătarea Maicii Domnului în biserica din Vlaherne, un cartier de la marginea Constantinopolului.

Anul 911, 1 octombrie. Profitând de faptul că Împăratul Leon cel Înţelept plecase de ceva timp cu oștirea să apere hotarele, barbarii au ajuns până aproape de zidurile cetății. Locuitorii fugeau pe străzile orașului căutând adăpost și îi purtau, alături de ei, pe cei care veniseră de departe la Mănăstirea Maicii Domnului.

Unii merseseră ore în șir, iar alții zile, ca să ajungă la privegherea de toată noaptea în cinstea icoanei făcătoare de minuni, Mijlocitoarea. Știau că multe minuni se săvârșiseră de-a lungul timpului în viața celor care s-au rugat cu stăruință și au cerut ajutorul în fața acestei icoane și ajunseseră, într-un final, să-și vadă Maica și să îi spună păsul. Slujba începuse de ceva vreme, iar preoții și credincioșii se rugau și chemau, într-un glas, ajutorul ei. Și ea le-a răspuns. La propriu. Era ora patru dimineața, iar Maica Domnului s-a arătat, dintr-o dată, înaintea tuturor.

Scrierile bisericești ne dau mărturie despre acest moment cu totul deosebit: Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, împreună cu ucenicul său, fericitul Epifanie, şi-au ridicat privirile şi au văzut-o pe Împărăteasa Cerului, pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh și rugându-se cu lacrimi pentru lume.

Ea strălucea de lumină, precum soarele, şi acoperea poporul cu cinstitul ei omofor, alături fiindu-i oştile cereşti şi mulţimea de sfinţi îmbrăcați în haine albe, care stăteau împrejurul ei, dintre care doi erau mai aleşi: Sfântul Ioan Botezătorul şi Sfântul Ioan Evanghelistul. Văzând aceasta, Sfântul Andrei i-a spus ucenicului său, fericitul Epifanie: „Oare vezi, frate, pe Împărăteasa şi Doamna tuturor, care se roagă pentru toată lumea?”. Iar el i-a răspuns: „O văd, sfinte părinte, şi mă minunez, că o văd acoperind pe oamenii ce sunt în sfântul locaş cu cinstitul ei omofor, ce străluceşte mai mult decât soarele”.

Conform Sinaxarului din Minei şi Cronicii slavone a lui Nestorie, cei doi au auzit graiurile cele cu umilinţă ale rugăciunii ei către iubitul său Fiu şi Dumnezeul nostru, Iisus Hristos:

Împărate ceresc, primeşte pe tot omul care Te slăveşte pe Tine şi cheamă în tot locul preasfânt numele Tău. Şi acolo unde se face pomenirea numelui meu, pe acel loc îl sfinţeşte şi proslăveşte pe cei ce te proslăvesc pe Tine şi împlineşte rugăciunile celor ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta; şi făgăduinţele lor le primeşte şi din toate nevoile şi răutăţile îi izbăveşte”.

Din acea zi, an de an, Biserica Ortodoxă o prăznuieşte pe Maica Domnului cu priveghere și rugăciuni, în amintirea acestei minuni. Să mulţumim și noi lui Dumnezeu, precum pelerinii din Vlaherne, pentru faptul că o avem pe Maica Domnului mijlocitoare pentru binele nostru și să nu uităm că, „ceea ce poate Dumnezeu cu puterea, poate Maica Domnului cu rugăciunea”.

Vă recomandăm să mai citiți și:

De la același autor

Ultimele din categorie