Suntem martorii unor suferințe greu de imaginat pentru frații noștri ucraineni, nevoiți să fugă din calea urgiei. Nevoile lor sunt multe, dar și dragostea oamenilor este pe măsură. Omenia și bunătatea își fac simțite prezența la vama Sculeni – ca și în alte puncte de trecere din țară – unde cozile refugiaților care vor să treacă granița în România se întind pe kilometri întregi. Timpul de așteptare este foarte lung, în ciuda eforturilor susținute ale angajaților de la vamă de a fluidiza traficul. În tot acest timp, o masă caldă, o vorbă bună și o binecuvântare pentru lungul drum ce îi așteaptă s-au dovedit a fi cea mai stringentă nevoie a lor. Solidaritatea nu are granițe, astfel că preoții din parohiile vecine cu vama, autoritățile din zonă, Arhiepiscopia Iașilor, precum și oameni cu inimă mare și-au unit forțele, și coordonați de părintele Gabriel Andrei Gherasă, preot paroh la parohia „Sfântul Serafim de Sarov” Floreni, comuna Sculeni, protopopiatul Ungheni și consilier eparhial al Arhiepiscopiei Chișinăului, sprijină refugiații printr-o acțiune de mare amploare ce se desfășoară neîncetat în aceste zile la vama Sculeni. 

Părintele Gabriel Andrei Gherasă ne povestește: „Începutul războiului m-a prins în Sfântul Munte Athos, de unde am adus pentru bisericuța noastră din parohie – cu binecuvântarea IPS Petru, mitropolitul Basarabiei – o copie a icoanei Maicii Domnului «Grabnic Ascultătoarea». Și nu mică mi-a fost mirarea, făcând Acatistul înaintea ei, să găsesc stihul: «Bucură-te, ceea ce oprești războaiele».” 

IPS Petru a rânduit ca fiecare vamă să fie preluată de câte un preot, pentru a evita o prezență prea mare la anumite puncte vamale și riscul ca altele să rămână fără ajutor. La întoarcerea din Sfântul Munte, părintele Gabriel Andrei Gherasă a primit ascultarea de a lua în grijă vama Sculeni. „Am preluat această ascultare și, neștiind situația din teren, împreună cu doamna preoteasă, cu ceea ce aveam în casă, am încropit pentru prima zi 30 de porții de mâncare. Acestea au fost împărțite oamenilor care așteptau la vamă în câteva minute, astfel că am rămas eu însumi cu lacrimi în ochi, dându-mi seama cât de mare este nevoia și cât de mici sunt posibilitățile noastre. Stând acolo, am simțit mila și ajutorul lui Dumnezeu. Este ceva ce te smerește, să vezi cum cu puțin poți să faci atât de multe și cât de importantă este o lingură de mâncare – pe care de multe ori o nesocotim – în astfel de vremuri”, relatează părintele Gabriel Andrei Gherasă.

Uniți în rugăciune

Oamenii au înțeles nevoile stringente ale refugiaților și fiecare ajută cum poate: cu alimente, cu muncă fizică, fiind prezenți la vamă pentru a distribui mâncarea sau gătind, dar și cu rugăciunea. Cu ajutorul tuturor celor care s-au implicat, s-a ajuns de la 30 de porții la sute de porții de mâncare caldă zilnic (mai multe detalii, aici).

„Mulți oameni au solidarizat cu nevoile lor, cum este cazul unei doamne de la mine din parohie, care a dăruit câteva găini din curtea ei pentru masa refugiaților, păstrând pentru sine doar una, pentru ouă. Dar, mai mult decât atât, s-a creat în parohie un comitet de rugăciune. Foarte mulți dintre ei au rude în Ucraina și, aducând icoana Maicii Domnului «Grabnic Ascultătoarea» – pe lângă icoana Maicii Domnului «Potolește întristările noastre» pe care o aveam deja în biserică – s-au unit în rugăciune și, din 15 în 15 minute câte un enoriaș face unul din cele două Acatiste. Au înțeles și și-au asumat faptul că, doar uniți în rugăciune pot să îi ajute pe cei de acolo”, mărturisește emoționat părintele Gabriel Andrei Gherasă. 

Plecați în pribegie cu Hristos

Mare parte dintre refugiați au înțeles plecarea lor ca un fel de exil babilonic. Nădejdea că Dumnezeu este cu ei – în ciuda tuturor dramelor pe care le trăiesc – le dă putere să meargă mai departe. Și gesturile de omenie de care au parte în vamă sunt o dovadă în plus că Dumnezeu nu i-a părăsit. Durerea se împletește cu recunoștința și speranța.

„În aceste nopți de veghe, în vama Sculeni am avut ocazia să văd lacrimile din ochii lor, lacrimi pline de recunoștință. Să vezi oameni care își lasă toată agoniseala de-o viață în urmă, fugind – Dumnezeu știe unde – debusolați, dar atunci când ajung aproape de vamă, găsesc un vas cu mâncare caldă ca la mama acasă, e ceva care te cutremură. Te face să înțelegi și să conștientizezi cât de importante sunt gesturile (aparent n. r.) mărunte în viața noastră. Nevoile sunt multe pe toate planurile, însă ne facem timp și pentru activitatea duhovnicească. (...) Zilele acestea am spovedit o doamnă care, pe lângă lucrurile necesare pentru copii, și-a pus în bagaj o carte de rugăciuni și icoana moștenită de la părinții ei. Asta arată o trăire și asumare a credinței. Chiar spunea că a plecat în pribegie cu Hristos”, ne spune părintele Gabriel Andrei Gherasă.

„Kitul de prim ajutor duhovnicesc”

Sunt refugiați care vor să se spovedească, să intre într-o biserică să se roage… Credința în Dumnezeu este ca o gură de aer proaspăt pentru ei. Sunt între ei și oameni care poate nu erau apropiați de Dumnezeu înainte de a pleca, dar care acum se bucură să vadă un preot ortodox la vamă, oameni care cer binecuvântare, solicită să-i pomenească la rugăciune și să-i miruiască. Mulți cer să le sfințească mașinile pentru lungul drum ce îi așteaptă. Și, după cum relatează părintele Gabriel Andrei Gherasă, la vamă este mereu prezent un preot care să ofere sprijin duhovnicesc refugiaților: „Am lăsat la vamă un fel de «kit de prim ajutor duhovnicesc», de maximă necesitate pentru preotul care este acolo: un epitrahil, molitfelnic, o sticluță cu agheasmă și busuioc. Zilele acestea am binecuvântat și sfințit mașini de ordinul sutelor.” Ei cer preoților să se roage pentru ei, căci nu știu încotro să apuce, nu au o țintă sigură, dar au nădejde că Dumnezeu îi va lumina să își găsească drumul.

Situația lor este grea și nu-i așa cum cred unii, că ar fi vorba de o fugă de responsabilitate. Nici pe departe. Oamenii aceștia lasă în urmă tot, și se gândesc cu îngrijorare la cei rămași acasă. Cel mai dureros lucru pentru ei este că mulți rămân acolo și nu știu dacă îi vor mai revedea vreodată. Copilași care nu știu dacă își vor mai revedea tatăl sar în brațele preoților și le spun „tata”. Este impresionantă și povestea unei doamne care a cerut preotului de la vamă să se roage pentru tatăl ei, care a murit în Ucraina în urma unei explozii. Și, conștientă fiind că ea nu va putea să îi facă pomenirile și toate cele de cuviință, a insistat și l-a rugat pe părintele să facă toate acestea în locul ei.

În ciuda suferinței prin care trec cu toții, au îngăduință și răbdare unii cu alții. Se ajută, își cedează locul pentru cineva mai în vârstă, așteaptă rândul. Pentru că vama Sculeni nu poate fi trecută decât cu un mijloc de transport, sunt și mulți preoți care ajută cu mașinile lor și le facilitează trecerea în România. 

Nevoile sunt mari, dar Dumnezeu este și mai Mare

Dumnezeu lucrează prin oameni. Părintele Gabriel Andrei Gherasă povestește cum a simțit ajutorul și intervenția minunată a lui Dumnezeu de nenumărate ori în această lucrare amplă care se desfășoară la vama Sculeni: „Aseară – deși noi oferim masă în patru schimburi, dimineața, la prânz, seara și noaptea, când este nevoie – porțiile nu au fost suficiente, le-am terminat de la ora 18.00. Și Dumnezeu a lucrat în așa fel încât, părintele Mihail Siminciuc (de la Sectorul de Misiune, Statistică și Prognoză Pastorală din cadrul Arhiepiscopiei Iașilor, n. r.), care ne poartă de grijă și are dragostea față de lucrarea pe care o facem la Sculeni, m-a sunat să mă întrebe dacă este nevoie de ceva. Deci, în momentul în care noi ne gândeam și ne preocupam cu ce o să-i hrănim de acum încolo, Dumnezeu ne-a și dat salvarea prin el, ne-a arătat calea. E cutremurător să vezi cum Dumnezeu ne poartă de grijă!”

Oamenii aceștia au plecat cu Dumnezeu în pribegie. Au pus în bagaj strictul necesar, dar nu au uitat să-L ia și pe Dumnezeu cu ei. Pentru credința de care dau dovadă ucrainenii, Dumnezeu se va milostivi și va purta de grijă fiecăruia. „M-a impresionat o doamnă care pusese în scaunele auto, lângă copilași, câte o iconiță. Și mi-a spus cu lacrimi în ochi: «Dumnezeu mi-a dăruit acești copii, pentru că eu nu puteam rămâne însărcinată. Și am nădejde că tot El le va purta de grijă și de acum încolo.»” mărturisește părintele Gabriel Andrei Gherasă.

*Acțiunea de sprijinire a refugiaților continuă la vama Sculeni. Poți ajuta refugiații donând pentru cazare, masă ori alte nevoi pe fiideajutor.ro