Ea posedă în Ierusalim un frumos cămin cu 16 camere, construit din piatră în anul 1935 de Patriarhia Română, după proiectul vestitului arhitect D. Ionescu-Berechet, destinat găzduirii pelerinilor români care merg la Locurile Sfinte. Căminul are un etaj și este prevăzut la parter cu un frumos paraclis pictat în frescă în anul 1965 de pictorii români Gheorghe Popescu și Niculina Dona. În paraclis se slujesc zilnic Vecernia, Utrenia și slujba Acatistului, iar în sărbători se săvârșește Sfânta Liturghie în mod solemn, cu toți slujitorii și pelerinii veniți la Mormântul Domnului. Căminul românesc se află în Ierusalimul nou, la circa 1,2 km depărtare de Sfântul Mormânt, în partea de nord, pe strada Shiftei nr. 46. Tot aici se află și sediul Reprezentanței Bisericii Ortodoxe Române, condusă de un arhimandrit. Sediul este compus dintr-o cancelarie, o bibliotecă și locuința pentru personalul bisericesc și pentru pelerini. Personalul deservent este format din cinci călugări: un arhimandrit, care este reprezentantul oficial al Patriarhiei Ortodoxe Române la Locurile Sfinte, un ierodiacon și trei călugărițe care întrețin căminul. Misiunea principală a Reprezentanței Patriarhiei Române din Ierusalim este de a reprezenta oficial Biserica Ortodoxă Română la Mormântul Domnului și la Sfintele Locuri, prin participarea delegatului nostru patriarhal la toate slujbele religioase ortodoxe solemne din cadrul Patriarhiei Ortodoxe de Ierusalim, precum și la diferite ceremonii, hramuri, întruniri panortodoxe și ecumenice. Al doilea rol este acela de a găzdui pelerinii români care merg la Sfintele Locuri și de a-i ajuta la buna desfășurare a pelerinajului. În sfârșit, reprezentanța Bisericii noastre din Ierusalim administrează Căminul și toate celelalte bunuri mobile bisericești proprii din Israel și ține permanent legătura cu Patriarhia Ortodoxă Română din țară.

Biserica Ortodoxă Română mai posedă o mică mănăstire cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul”, construită între anii 1935-1936 pe lunca Iordanului de același arhitect, aproape de locul unde a fost botezat Mântuitorul. Până în ultimii ani au viețuit aici mai mulți călugări români, iubitori de viață pustnicească. Cel mai renumit egumen al mănăstirii românești de la Iordan a fost Cuviosul ieroschimonah Ioan Iacob, care a trăit aici între anii 1947-1953. După acest an s-a retras într-o peșteră în pustiul Hozeva, de unde s-a mutat la Domnul în vara anului 1960. După 20 de ani, în 1980, a fost preamărit ca sfânt.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010, pp. 360-362)