Avem responsabilitatea de a iubi
Fiecare făptură umană trebuie să le iubească pe toate celelalte făpturi umane – bărbat sau femeie sau copil, bogat sau sărac, sclav sau liber, prieten sau dușman, creștin sau necreștin, sfânt sau păcătos – nu doar în virtutea faptului că împărtășim aceeași fire, ci pentru că ne împărtășim din aceeași lume și din același soare și din aceeași ploaie și din același Dumnezeu.
Bărbatul trebuie să-și prețuiască soția ca parte integrantă a ființei sale, așa cum ne învață Sfântul Apostol Pavel: „Astfel, dar, bărbații sunt datori să-și iubească femeile, ca pe înseși trupurile lor. Cel ce-și iubește femeia pe sine se iubește. Căci nimeni vreodată nu și-a urât trupul său, ci fiecare îl hrănește și îl încălzește, precum și Hristos Biserica” (Efeseni 5, 28-29).
Sfântul Ioan Gură de Aur extinde această responsabilitate de a iubi, care este paradigmatic reflectată în căsătorie, asupra umanității întregi. Fiecare făptură umană trebuie să le iubească pe toate celelalte făpturi umane – bărbat sau femeie sau copil, bogat sau sărac, sclav sau liber, prieten sau dușman, creștin sau necreștin, sfânt sau păcătos –, nu doar în virtutea faptului că împărtășim aceeași fire, ci pentru că ne împărtășim din aceeași lume și din același soare și din aceeași ploaie și din Același Dumnezeu. Într-adevăr, neîntrecutul păstor sufletesc ne amintește că Hristos Domnul sălășluiește în fiecare dintre noi; a necinsti cerșetorul sau hoțul sau epilepticul sau leprosul, bărbatul sau femeia, înseamnă a-L necinsti pe Hristos Însuși, Ziditorul și Mântuitorul nostru.
Spre pildă, el ne povățuiește următoarele: „Și dacă faci milostenie săracilor, să nu faci aceasta cu dispreț, pentru că nu săracului îi dai, ci lui Hristos Îi dai; și cine este atât de mârșav încât să disprețuiască a-I întinde mâna lui Hristos?” (Omilia XIV la I Timotei, p. 455). În continuare, Sfântul Ioan Gură de Aur parafrazează cuvintele lui Hristos Domnul (Matei 25, 31-46), pentru a ne ajuta să ne însușim acest adevăr dumnezeiesc:
„Dacă nu Îmi veți răsplăti, spune El, suferința îndurată pentru voi, arătați milă pentru sărăcia Mea. Și dacă nu vreți să arătați milă pentru sărăcia Mea, faceți în așa fel încât să-Mi alungați bolile și să-Mi alinați întemnițarea. Totuși, de dragul bunei rânduieli a firii, înduioșați-vă când Mă vedeți gol și amintiți-vă de goliciunea Mea, căci gol am fost pe Cruce pentru voi; sau dacă nu, [amintiți-vă] că acum sunt gol prin săracii aceștia prea mici ai Mei” (Omilia XV la Romani, p. 458).
(David C. Ford, Bărbatul și femeia în viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur, traducere din limba engleză de Luminița Irina Niculescu, Editura Sophia, București, 2004, pp. 100-102)
Maica Domnului a atins cea mai înaltă treaptă a îndumnezeirii
Cel care dă săracului, lui Dumnezeu Îi dă
Citește despre:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro