Durerea toracică anterioară reprezintă unul dintre cele mai frecvente simptome descrise în cabinetul de cardiologie. Care sunt investigațiile principale ce se recomandă acestor pacienți?

Diagnosticul de angină pectorală este în primul rând un diagnostic clinic, de aceea anamneza, adică discuția cu pacientul păstrează în continuare un rol foarte important. Ea urmărește, pe lângă trăsăturile specifice ale durerii și evaluarea factorilor de risc cardiovascular asociați, cum ar fi hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, obezitatea, fumatul sau dislipidemia. Anamneza este urmată de efectuarea unui examen clinic și este completată ulterior de investigațiile paraclinice.

Electrocardiograma de repaus a rămas una dintre investigațiile de bază în evaluarea pacientului cu durere toracică. Ea oferă de multe ori informații cu rol decisiv, atât în stabilirea diagnosticului, cât și a prognosticului ulterior al pacientului. Electrocardiograma trebuie efectuată în primele 10 minute de la prezentare la pacienții cu durere toracică persistentă la momentul consultului pentru a exclude un infarct miocardic acut. Disponibiltatea unei electrocardiograme mai vechi poate crește acuratețea diagnosticului, de aceea recomandăm mereu  pacienților să aducă cu ei dosarul medical de acasă. O electrocardiogramă normală are o valoare predictivă negativă, adică de excludere a etiologiei cardiace, de 80-90%. Uneori, sunt necesare înregistrări ecg seriate dacă pacientul rămâne simptomatic sau chiar o monitorizare Holter ecg/24 h la pacienții cu suspiciune de angină vasospastică. Aceștia descriu dureri toracice anterioare, predominant nocturne sau după expunere la temperaturi scăzute. Acolo unde este disponibilă, ecografia cardiacă completeză încontinuare datele oferite de ecg și poate evidenția tulburări de contractilitate ale peretelui miocardic înalt sugestive pentru ischemie în evoluție. Toți pacienții cu durere toracică evaluați într-un compartiment de Primiri Urgențe efectuează de regula și o radiografie toracică ce poate orienta spre o complicatie a infarctului miocardic acut, cum este edemul pulmonar, sau spre o patologie noncardiacă de tipul pneumonie, pneumotorax sau revărsat pleural. Tot în UPU se recoltează și un bilanț minim de analize de sânge, completat cu biomarkeri specifici. După excluderea unei urgențe cardiovasculare, bilanțul paraclinic poate fi completat  cu investigații specifice, programate în regim ambulator, cum sunt  testul de efort ecg sau teste imagistice de stres (ecografie, scintigrafie sau RMN de stres).

Așa cum spuneam, astăzi vrem să vorbim despre testul de efort ecg. Ce este acesta?

Testul de efort EKG reprezintă o investigație noninvazivă recomandată la pacienți selecționați pentru a evalua simptomatologia, toleranța la efort, aritmiile și răspunsul tensiunii arteriale în timpul unui efort fizic maximal. El se poate realiza fie pe bandă rulantă, fie la cicloergometru, pe o bicicletă specială, având protocoale separate pentru fiecare formă de efort.

Care sunt indicațiile principale?

Testul de efort EKG reprezintă o investigație de referință în evaluarea bolii cardiace ischemice și a aritmiilor, însă se recomandă și într-o serie de boli cardiace non-aterosclerotice, cum ar fi valvulopatii, cardiomiopatii sau boli cardiace congenitale. După efectuarea bilanțului de bază prin electrocardiogramă și ecografie cardiacă, testul de efort ecg oferă informații adiționale privind corelația simptomelor cu modificările ecg în dinamică, capacitatea funcțională a pacientului, răspunsul tensiunii arteriale și al frecvenței cardiace, având un rol atât în stabilirea diagnosticului, cât și în monitorizarea răspunsului la tratament.

Este necesară o pregătire prealabilă?

Da. Într-o consultație prealabilă i se explică pacientului protocolul care se va aplica. Cu 2-4 ore înaintea testului, pacientul nu va fuma, nu va mânca, nu va consuma băuturi ce conțin cofeină, iar în cazuri selecționate se vor opri anumite clase de medicamente. La început se plasează electrozii la nivelul toracelui și o manșeta de tensiune la nivelul brațului, care se vor menține pe tot parcursul testului. Se obține electrocardiograma și tensiunea arterială în repaus. În cazul cicloergometrului, pacientul va pedala pe o bicicletă fixă, iar rezistența la pedalare va crește la fiecare 2-3 minute, cu supravegherea parametrilor la fiecare treaptă de efort. După finalizarea testului de efort urmează o perioadă de recuperare, în care pacientul este monitorizat până când frecvența cardiacă și tensiunea arterială revin la normal. În cazul unui test negativ, după 15-30 minute de repaus, pacientul își poate relua activitatea. Trebuie subliniat că este firesc ca tensiunea arterială și frecvența cardaică să crească în timpul efortului și se continuă testul până la un rezultat concludent. Testul de efort se oprește de regulă când frecvența cardiacă ajunge la maximum conform vârstei, însă există o serie de indicații absolute și relative de oprire mai precoce a testului de efort, dacă pacientul dezvoltă durere anginoasă moderat-severă, anumite aritmii sau modificări ecg, precum și răspuns tensional anormal (hipotensiune sau răspuns hipertensiv exagerat TA>250/115 mmHG).

Există pacienți care nu pot efectua testul de efort? Există contraindicații?

Întrucât testul de efort EKG presupune angajarea pacientului într-un efort maximal, comparat adesea cu urcatul pe munte, el se recomandă unor pacienți selectionați, la care s-au exclus o serie de contraindicații cunoscute. De exemplu, nu pot efectua test de efort pacienți cu infarct miocardic acut recent sau angină instabilă, pacienți cu aritmii cardiace necontrolate, infecții de tipul endocarditei, stenoză aortică severă, embolie pulmonară sau insuficiență cardiacă decompensată. O contraindicație frecvent întâlnită în practică este reprezentată de dizabilitațile fizice, în speță afecțiunile reumatologice de tipul gonartrozei, coxartrozei sau sindroamelor lomboradiculare ce împiedică cooperarea optimă și atingerea unui efort fizic maximal. Trebuie subliniat că siguranța testului de efort este bine documentată și reacțiile adverse sunt rare.

Ce investigații suplimentare se pot impune după efectuarea testului de efort? 

Timp de mai mulți ani, testul de efort EKG a fost utilizat la scară largă pentru a detecta prezența ischemiei miocardice secundare sindromului coronarian cronic. Cu toate că își păstrează valoarea predictivă pentru excluderea cazurilor severe, testul de efort nu poate stabili singur un diagnostic de cardiopatie ischemică, mai ales la pacienții evaluați cu risc cardiovascular înalt. În astfel de cazuri, sau la pacienții care au contraindicații pentru efectuarea testului de efort, se recomandă angio-CT coronarian sau coronarografie. Cele 2 investigații permit vizualizarea anatomiei coronariene cu substanță de contrast și au la rândul lor protocoale specifice ce sunt explicate în centrele specializate, cu mențiunea că evaluarea coronarografică dispune de posibilitatea restabilirii fluxului coronarian prin implantarea unui stent.

Vă rugăm, o concluzie și un sfat final!

Așadar, pornind de la banala electrocardiogramă până la testarea capacității funcționale maximale de efort și culminând cu explorarea imagistică și posibilitatea revascularizării miocardice, sistemul medical actual dispune de o paletă largă de investigații și clase medicamentoase pentru tratarea pacienților cu durere toracică anterioară. Succesul acestor intervenții depinde însă de un prim pas ce stă doar în puterea pacientului, acela de a se prezenta la medic la timp.

Vă reamintim că, pentru alte informații și consultații puteți suna la unul dintre numerele de telefon ale Spitalului Providența (aflat pe Șoseaua Nicolina nr. 115, Nicolina 2, CUG, Iași): 0232 241 271 / 0730 230 030 / 0745 375 427(mesaj pe Whatsapp).

Interviul în format AUDIO îl puteți asculta AICI!

Mai multe găsiți și pe pagina de facebook a Spitalului Providența al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei: https://www.facebook.com/providenta/