Cea mai importantă componentă din viaţa omului este, fără doar şi poate, legătura lui vie cu Dumnezeu. Când îţi alegi soţia/soţul, fii atent,-ă la relaţia pe care o are ea/el cu Dumnezeu! Când ambii soţi trăiesc în duh, legătura lor cu Dumnezeu este mult mai puternică, iar dacă se întâmplă ca unul dintre ei să fie mai slab în credinţă, celălalt îl va ridica îndată. (...)

Emoţia rugăciunii nu o poate simţi decât cel care iubeşte. Cel care se roagă mult iubeşte mult. Cel care se roagă puţin iubeşte puţin: „Rugăciunea este rodul bucuriei şi al mulţumirii, este alungarea întristării şi a descurajării.”

• Rugăciunea comună de la sfârşitul zilei

Cea mai puternică emoţie a trăirii cu Dumnezeu este generată de rugăciunea comună. Este bine ca bărbatul şi femeia să aibă mintea luminată şi inima caldă şi iubitoare, iar relaţia vie cu Dumnezeu va contribui în mod hotărâtor la pacea familiei lor şi îi va da o cu totul alta dimensiune. Pentru păstrarea acestei legături, vă îndemn să vă rugaţi împreună; numai aşa veţi avea o familie fericită şi binecuvântată de Dumnezeu. Este atât de frumos seara, când cei doi soţi sting luminile din casă, se aşază în genunchi unul lângă celălalt în faţa icoanelor, aprind lumânarea, se iau de mână şi înalţă rugăciuni fierbinţi pentru ei, pentru familia lor, pentru prieteni cunoscuţi, dar şi pentru lume, în general!

Iată ce ne spune mitropolitul Vladimir al Asiei Centrale: „Căsătoria este înaripată prin rugăciune, prin cereri către Atotputernicul Ziditor pentru trimiterea de ajutor haric, şi este luminată prin mulţumiri ale copiilor credincioşi faţă de Tatăl Ceresc pentru fericirea ce le-a fost dăruită.” Veţi simţi atunci cum vă învăluie harul lui Dumnezeu, acela va fi cel mai sfânt moment al zilei, adevărată sursă de bucurie duhovnicească.

• Deciziile să vă fie însoţite de rugăciune!

Atunci când cei doi soţi au de luat o decizie importantă, este esenţial ca unul dintre ei să spună cu credinţă: „Hai să ne rugăm şi ne va lumina Dumnezeu!” În acel moment, opriţi-vă din orice altă activitate, rugaţi-vă cu smerenie şi veţi simţi, fără îndoială, cum harul Domnului coboară asupra voastră, vă luminează şi vă ajută să luaţi cea mai bună decizie.

Nu uita că Dumnezeu acţionează în vieţile noastre prin invocare!

• Cinstiţi duminica prin rugăciune şi prin odihnă!

Prezenţa amândurora la liturghia duminicală este deosebit de importantă pentru liniştea căminului, în timpul slujbei, revărsarea harului dumnezeiesc este atât de puternică, încât întreaga zi va fi una a bucuriei, bucurie ce va lumina şi peste săptămână.

Prin definiţie, duminica (lat. „Dominica Dies”, adică „ziua Domnului”) este ziua bucuriei şi a odihnei spirituale în care îl cinstim pe Dumnezeu, aşa încât vă îndemn să o dedicaţi Sfintei Liturghii şi rugăciunii.

• „Binecuvântează, Doamne, bucatele acestea şi pe noi, robii tăi!”

Când vă aşezaţi la masă, nu uitaţi să vă rugaţi împreună, rostind Tatăl nostru. Harul lui Dumnezeu se va coborî între voi şi va binecuvânta bucatele şi sufletele voastre. De asemenea, nu vă ridicaţi de la masă până nu înălţaţi câteva gânduri de mulţumire pentru hrana pe care Dumnezeu v-a dăruit-o:

„Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie, Sfinte, slavă Tie, împărate, că ne-ai dat nouă bucate spre veselie. Umple-ne pe noi şi de Duhul Tău cel Sfânt, ca să ne aflăm înaintea Ta bineplăcuţi şi neînfruntaţi, când vei răsplăti fiecăruia după lucrurile sale.”

• Rugaţi-vă la începutul lucrului!

Dacă mergeţi împreună spre locul de muncă, nu uitaţi de rugăciunea ce se rosteşte la începutul lucrului şi atunci Dumnezeu vă va călăuzi paşii, vă va lumina ziua şi vă va inspira în toată munca voastră:

„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule, Unule-Născut al Tatălui Celui fără de început, Tu eşti Cel ce prin gura prorocului Tău David ai zis: «Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara.» Tu ai zis şi prin gura fericitului Pavel apostolul: «Cel ce nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce.» Şi iarăşi Tu ai zis cu preacurată gura Ta: «Fără de Mine nu puteţi face nimic.» Doamne, Doamne, ascult din tot sufletul şi din toată inima dumnezeieştile Tale cuvinte şi cu umilinţă alerg la bunătatea Ta: ajută-mi mie, păcătosului, cu darul Tău, să săvârşesc lucrul ce încep acum: în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.”

În misiunea mea de preot, am întâlnit oameni care, aflaţi în maşină în drum spre locul de muncă, rosteau pe rând rugăciunea inimii: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!” Se aşterneau în acele clipe o pace şi o bucurie nespusă. Bucuria venea din faptul că timpul acela era un timp sacru; nimeni nu mai bârfea, nimeni nu mai ridica tonul, ci toţi, într-un gând, trăiau momente de emoţie sfântă.

•  Paşii să vă fie călăuziţi de rugăciune!

În momentul în care plecaţi într-o călătorie, rostiţi o rugăciune, iar Dumnezeu va trimite asupra voastră înger călător, povăţuitor şi sprijinitor. Iată o rugăciune de călătorie:

„Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce eşti Calea, Adevărul şi Viaţa, şi ai călătorit împreună cu sluga Ta, Iosif, precum şi cu cei doi ucenici care au mers la Emaus, însuţi Stăpâne, călătoreşte şi cu mine, robul Tău, binecuvântând călătoria mea. Trimite-mi mie înger păzitor, precum lui Tobie, să-mi fie povăţuitor şi să mă ferească nevătămat de toată întâmplarea cea rea şi astfel cu pace, sănătate şi cu bună sporire, să mă întorc întru ale mele şi toată viaţa mea să preamăresc prea cinstit şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.”

•  Rugăciunea – salvarea aproapelui

Dacă unul dintre membrii familiei tale trece printr-o suferinţă, te sfătuiesc cu multă căldură să-l sprijini nu doar oferindu-i medicamente, hrănindu-l, chemând o ambulanţă etc., ci şi printr-o rugăciune rostită din tot sufletul tău. În felul acesta suferindul îşi va reveni mai uşor.

„Mântuieşte-l, Doamne, precum ştii, ca un bun şi iubitor de oameni, şi rânduieşte Tu toate spre folosul său. Că noi neputincioşi suntem şi nu îl putem ajuta, dacă nu ne vei lumina cu harul Tău."

Iată câte beneficii are o rugăciune îndreptată din inimă spre Dumnezeu! Rugăciunea aduce un fior sfânt în relaţia dintre soţi (şi nu numai) şi creează premise pentru lucrarea virtuţilor.

„Bucuraţi-vă pururea, rugaţi-vă neîncetat!” (Tesaloniceni 5, 16-17). 

(Părintele Vasile Ioana, Cartea familiei, Editura Bookzone, București, 2021, pp. 76-81)