Bătrânul Zaharia spunea că la Chilia „Schimbarea la Faţă” de la Noul Schit părinţii spuneau Rugăciunea lui Iisus cu voce tare.

Odată, s-au adunat diavolii şi unul dintre ei a strigat:

- Spun rugăciunea cu voce tare, dar nu are putere rugăciunea lor.

Atunci unul din diavolii cei mai mari a spus:

- Fie că spun rugăciunea cu voce tare, fie că o spun cu mintea, ea are putere, din moment ce noi nu putem face nimic.

Spunea bătrânul Arsenie cel din peşteră:

- Când spun rugăciunea „Doamne Iisuse…” în picioare, simt o puternică mireasmă dumnezeiască, iar când o spun şezând, simt foarte puţină mireasmă.

Cu toate că bătrânul avea atunci nouăzeci şi cinci de ani, se nevoia mereu cu mărime de suflet şi mereu se îmbogăţea duhovniceşte, deşi avea depuse multe capitaluri duhovniceşti.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Părinţi Aghioriţi Flori din Grădina Maicii Domnului, Editura Evanghelismos, 2004, p. 135)