Povestit-a despre avva Motie avva Isac, ucenicul lui, care împreună s-au făcut episcopi. Întâi a zidit mânăstire bătrânul la Iracla și, după ce s-a depărtat de acolo, s-a dus la alt loc și a zidit acolo iarăși.

Din lucrarea diavolului, s-a aflat un frate care îl vrăjmășea și îl necăjea pe dânsul. Și sculându-se bătrânul s-a dus în satul său, unde și-a făcut o mânăstire și s-a încuiat într-însa. După câtăva vreme, au venit bătrânii locului de unde ieșise și, luând și pe fratele asupra căruia avea mâhniciune, s-au dus să-l roage să-l aducă la mânăstirea lui.

Iar când s-au apropiat unde era avva Sori, și-au lăsat cojoacele aproape de el și pe fratele pe care avea mâhniciune. Când au bătut în ușă, bătrânul a pus scărișoara și, ivindu-se, i-a cunoscut și le-a zis: unde sunt cojoacele voastre? Iar ei i-au răspuns: iată aici sunt, cu acest frate. Și dacă a auzit bătrânul numele fratelui ce l-a mâhnit pe dânsul, de bucurie a luat toporul, a spart ușa și a ieșit alergând unde era fratele. Și făcându-i metanie întâi și sărutându-l, l-a băgat în chilia lui și trei zile s-a veselit împreună cu dânșii, lucru care nu avea obicei să-l facă.

Și sculându-se apoi, s-a dus cu dânșii. După acestea s-a făcut episcop, căci era făcător de minuni.

Pe ucenicul lui, adică pe avva Isac, l-a făcut episcop fericitul Chiril.

(Patericul, ediția a patra, revizuită, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, pp. 160-161)