Iată, acum, cei ce voiți a vă apropia de Sfintele Taine cele înfricoșătoare, să cunoașteți, fraților, cu toată priceperea, cât de mare este sfințenia Tainelor, cu care voiți să vă împărtășiți. Că, iată, cu frică se cutremură puterile îngerești, heruvimii și serafimii și toate cetele, cu teamă se înspăimântă, înălțând duhovniceasca noastră jertfă de pe pământ, sus la ceruri. Iată pe preoți, purtând chipul îngerilor, stau înaintea Mesei acesteia înfricoșătoare, dar înaintea lor se află, de față pe Sfântul Prestol, Trupul și Sângele Fiului lui Dumnezeu. Că El de bună voie, luând trupul și sângele nostru, când S-a făcut om pe pământ, tot de bună voie a poruncit El să ne și împărtășim cu Trupul și Sângele Lui.

Însă, pentru că El știe neputința neamului nostru, că nu poate, adică, nimeni să mănânce carne sângerată, nici să bea sânge, pentru aceasta a rânduit ca sfântul Lui Trup și scumpul lui Sânge să fie sub chipul prescurii și a vinului, peste care Sfânta Taină a prefacerii darurilor, se săvârșește, așa cum, la nunta din Cana Galileii, tot El a prefăcut apa în vin.

Deci, să nu îndrăznim, fraților, când unul pe altul ne defăimăm, să ne apropiem de Sfintele Taine, ca de un lucru obișnuit, necurățindu-ne de păcatele cele din știință, ci să ne apropiem luminându-ne cu curăția și împodobindu-ne cu trezvia, întrecându-ne în dragoste unul pe altul.

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, p. 361)