Având atâtea exemple, să-I pregătim Domnului slujitori iscusiţi. Dacă cei ce organizează întreceri şi spectacole în oraş sau cei ce se ocupă de pregătirea soldaţilor împăratului sunt ţinuţi la mare cinste, ce răsplată e firesc să avem noi, care creştem bărbaţi viteji şi virtuoşi lui Dumnezeu.

Să facem, aşadar, tot ce putem ca să le lăsăm moştenire bogăţia dreptei-credinţe şi a respectului şi temerii de Dumnezeu, care nu piere şi care îl însoţeşte pe om şi după moarte. O bogăţie care se dovedeşte foarte folositoare nu numai în viaţa aceasta, ci şi în cea de dincolo. Bogăţia lumească nu ne va urma după moarte, ba chiar adesea şi aici, pe pământ, se duce repede, distrugându-i şi pe cei ce o au.

Dimpotrivă, bogăţia credinţei şi a evlaviei, şi aici şi dincolo, rămâne neatinsă, ne ocroteşte şi ne ţine nevătămaţi. Spune iarăşi Scriptura: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6,33). (Apologia vieţii monahale, cartea a 111-a)

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Părinții și educarea copiilor, traducere de Ieromonah Benedict Aghioritul, Editura Agapis, București, 2007, p. 58)