Să nu ne semețim asupra nimănui, să ne aducem aminte totdeauna de păcatele noastre și să iubim pe toți semenii noștri, până la unul, fiindcă nu știm cum este inima lor înaintea lui Dumnezeu. Viețile sfinților ne arată că au fost tâlhari care au săvârșit mulțime de omoruri, iar după aceea, sub înrâurirea harului lui Dumnezeu, au încetat deodată, și-au coborât mâinile însângerate și au intrat cu capul adânc plecat în mănăstire, unde s-au pocăit ani îndelungi așa cum noi nu știm să ne pocăim – iar Domnul a primit pocăința lor și i-a îndreptățit cu desăvârșire în așa fel că au primit chiar darul facerii de minuni.

Și atunci, cum vom cuteza noi să ne semețim asupra celor care se vor pocăi, poate, și vor primi de la Atotputernicul Dumnezeu iertarea tuturor păcatelor? Căci numai pocăința adâncă ne curățește înaintea lui Dumnezeu.

(Sfântul Luca al Crimeei, La porțile Postului Mare. Predici la Triod, Editura Biserica Ortodoxă, București, 2004, p. 10)