Să nu-i judecăm niciodată pe ceilalţi, pentru că numai Dumnezeu cunoaşte cu totul sufletul omului

 

Aceasta este cea mai adâncă, cea mai abisală introspecţie pe care o facem în inima noastră: să-L găsim pe Dumnezeu în noi. Şi atunci, regăsindu-L pe Dumnezeu în noi şi întorcându-ne spre El cu toată inima noastră şi cu mintea noastră, ajungem la rugăciunea pentru noi şi pentru ceilalţi.

Să nu-i judecăm niciodată pe ceilalţi, să nu facem diferenţe între cei buni şi cei răi, pentru că niciodată nu ştim ce este în sufletul omului, numai Dumnezeu cunoaşte sufletul omului. Că poate a fost ceva în viaţa acelui om, o frustare, poate ascunde o rană prin agresivitatea lui, şi tu nu ştii…

Biserica întotdeauna caută în om ceea ce este bun, tot ce constituie fondul bun originar, creştin, ortodox. Faţă de psihologia abisală modernă, Biserica cercetează adânc sufletul nostru prin preoţi, prin spovedanie, prin discuţii de la suflet la suflet. Sfinţii Părinţi au instituit regulile spovedaniei, au cercetat adâncurile sufletului omenesc până în cele mai mici amănunte ale lui şi au alcătuit întrebări privind regula spovedaniei. De aceea, Biserica trece dincolo de stratul superficial al culturii, al educaţiei, care poate să aibă resurse în adânc sau nu, dincolo de teorii, de calcule, de justificarea faptelor noastre bune sau rele, şi merge în adâncul duhovnicesc al sufletului nostru.

Dincolo de „monstrul” din adâncul sufletului nostru, când suntem cu conştiinţa încărcată de păcate, dincolo de faptele noastre rele, Îl regăsim pe Iisus Hristos. De aceea Mântuitorul şi spune că „pe Mine M-aţi văzut în închisoare şi aţi venit la Mine, M-aţi hrănit, Mi-aţi dat să beau”. Şi noi întrebăm: „Când Te-am văzut în închisoare, când Ţi-a fost foame sau sete?!”, iar El ne răspunde că „atunci când pe cei mai mici ai Mei i-aţi cercetat, pe Mine M-aţi cercetat”. Aşa că aceasta este cea mai adâncă, cea mai abisală introspecţie pe care o facem în inima noastră: să-L găsim pe Dumnezeu în noi. Şi atunci, regăsindu-L pe Dumnezeu în noi şi întorcându-ne spre El cu toată inima noastră şi cu mintea noastră, ajungem la rugăciunea pentru noi şi pentru ceilalţi.

(Părintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii, ediţie îngrijită la Mănăstirea Diaconeşti, Editura Bonifaciu, 2009, pp. 38-39)

De la același autor

Ultimele din categorie